Remember

Am inceput un nou an. 2007… Timpul trece ca un tren de mare viteza printr-o halta oarecare. Luna ianuarie reprezinta pentru noi un nou inceput. Din nou planuri, din nou griji, din nou vise. Speranta pentru mai bine, incredere si curaj.

Din 2005, pentru multi tineri ciresoieni, pentru familia Scurtu, pentru cei care l-au cunoscut, luna ianuarie intra intr-un con de umbra al constiintei. Baiatul blond cu zambetul care nu-i pleca niciodata de pe buze a fugit intr-o stea. Ne-a luat pe toti prin surprindere, a lasat in urma lacrimi amare si durere, ne-a lasat un gol imens in suflet si ne-a parasit. Discret. Fulgerator.

A fost o noapte si o dimineata de inceput de an… de inceput de ianuarie. Un ianuarie care, in acel an a fost atat de trist. Pentru o clipa, nimeni nu a mai respirat in Ciresoaia. Inimile nu au mai batut. Vantul nu a mai suflat peste culmile padurii Magura. Timpul a ramas pe loc un pic, a oftat si si-a urmat fireasca-i continuitate. Am uitat atunci sa radem, am uitat de bucurii. Am ramas cu totii paralizati, impietriti de o mare pierdere. Ne-am revoltat impotriva crudului destin, impotriva sortii nemiloase, dar lupta noastra a fost doar o amagire, un fir de praf in vant.

Au trecut zilele, lunile, anii. Mare parte din rani s-au vindecat, ne-am vazut mai departe de vietile noastre lasand in urma atatea intrebari fara raspuns, atatea iluzii si vise sfaramate. Viata noastra merge mai departe.

Facand un efort al imaginatiei, il putem vedea si acum pe Iuly mergand pe strada catre biserica, si spunandu-ne cu ironie: „Nu mai plangeti, prostilor! Eu nu voi imbatrani ca voi! Eu voi ramane mereu tanar… in inimile voastre!”

PB