Prietenii

Oare la ce-s buni prietenii? Ce sunt de fapt ei? Cum si-au castigat acest titlu? Probabil, candva te-au ajutat la greu. Unii dintre ei te-au ajutat cand ai avut mai multa nevoie si de atunci le porti un repect aparte. Stii ca pe undeva le esti dator dar nu poti doar sa platesti un pret si apoi sa mergi mai departe. Ramai cu ei intr-o legatura magica, foarte stransa. Ii intalnesti des sau mai rar. Ti-e dor de ei. Simti nevoia sa te intalnesti cu ei. Sa afli ce mai fac, sa le dai vesti despre tine. Te intrebi daca au nevoie de ceva si daca tu le-ai putea oferi un sprijin: material sau spiritual. Bani sau un sfat, o incurajare.

Privesc in jurul meu si gasesc o multime de oameni. Pe unii ii salut, pe altii ii mai intreb si ce fac iar unora le spun chiar si cate o vorba vesela, ceva sa le aduc un zambet pe buze. Ei pleaca mai departe, isi vad de treaba, subconstientul fiindu-le insa atent la intentia buna pe care o avusem fata de ei. In ultima categorie, (cata ironie) intra anumite persoane pe care cand le vad nu ma pot abtine sa ma opresc, sa le intind o mana si sa schimbam mai multe vorbe. Ei, acestia din urma inseamna ceva pentru mine asa cum si eu insemn ceva pentru ei. Stiu ca nu pentru toti dar in acelasi timp si eu nutresc astfel de sentimente pentru unii, la randul meu.

Despre aceasta ultima categorie vreau sa va spun cate ceva. Nu-i asa ca sunt minunati? Nu-i asa ca sunt frumosi? Nu-i asa ca sunt cei mai tari? Ii admiri din umbra si in fata lor esti ironic si rautacios. Uneori chiar ursuz si morocanos. In cercurile de prieteni exista intodeauna tendinta afirmarii individuale. De cate ori nu observam ca in discutiile noastre se trezeste unul ca e cel mai cel dintre cei mai cei? Citeam undeva ca un mare secret al popularitatii si succesului consta in arta si puterea de a tacea si de a asculta. Incearca acest lucru si vei ramane surprins de rezultat. Priveste-i atent fara sa scoti un cuvant. Analizeaza-i dar nu-ti da cu parerea. Un cunoscut proverb spune ca: „Vorba multa, saracia omului” iar altul il completeaza: „Daca taceai, filozof ramaneai.” Incearca, asadar, in loc sa te dai Marele Eu sa inveti cate ceva de la Marii Ei. Prietenii tai.

Doua adolescente se cearta intr-un metrou. Una dintre ele, pe un ton raspicat ii spune celeilalte: „Credeam ca-mi esti o prietena adevarata, dar m-am inselat. De azi inainte nu mai esti prietena mea!” Un batran care statea pe un scaun alaturat, privindu-le si ascultandu-le la un moment dat le-a spus:”Am avut si eu un prieten. Dar abia la varsta asta am realizat ca mi-a fost un prieten adevarat. Am fost in razboi cu el, la inchisoare, am calatorit in jurul lumii, am trecut prin multe. In urma cu 1 an a murit, si atunci mi-am dat seama ca mi-a fost cel mai bun prieten. Ma uit la voi si observ cum, la 16 ani vorbiti de acest cuvant sacru.”

Exact ca intelepciunea, prietenia se modeleaza in timp. Evenimentele negative sau pozitive, incercarile grele care ni le ofera viata, necazurile si bucuriile, victoriile si esecurile, toate reprezinta caramizile si mortarul care cu sudoare sunt puse una peste alta pentru a construi. Unii dintre noi construiesc case, altii temple. Unii castele de nisip, altii nu fac altceva decat sa darame ceea ce altii construiesc… Atentie asadar pe acest „santier al vietii”.

EPILOG

Cu multi ani in urma, in China traiau doi prieteni buni. Unul dintre cei doi stia foarte bine sa cante la harpa, iar celalalt avea darul de a asculta.
Cand primul canta la harpa, celalalt asculta si exclama: „Simt si vad in acelasi timp ceea ce tu canti.”
Daca in cantec se vorbea despre un parau, cel care il asculta spunea:”Simt cum curge apa printre pietre.”
Dar, intr-o zi mohorata, cel care de obicei asculta se imbolnavi si muri. Primul prieten a taiat corzile harpei si nu a mai cantat niciodata.

P.B.