„Deprimarea este viermele care se naste în inima si-si manânca nascatoarea”
Cuviosul Antioh
Într-o zi, un om necajit a vizitat un medic si s-a destainuit ca sufera de ani de zile de depresie, cerându-i terapeutului medicamente împotriva bolii sale. Medicul i-a zis: „De astazi, sa mergi sa vezi comediile lui Moliere si vei râde din toata inima. Te vei face bine astfel si nici nu te vei mai îmbolnavi.” Bolnavul i-a raspuns: „Doctore, eu sunt Moliere.” Marele scriitor de comedie din Franta, dramaturg si poet, cel care stârnea hohote de râs prin piesele lui, suferea de depresie.
Ce adânca si tainica e mintea umana! Cine o poate cuprinde, cine-i poate deslusi misterele?! Cum din aceeasi inima, care stie sa bucure alte fapturi, nu se naste nici o luminita care sa anime propria existenta?! De veacuri, ne straduim sa întelegem sufletul uman. Nu cunoastem mai nimic. Si poate ca nu vom cunoaste nicicând, în a noastra lume. Nici despre depresie nu stim multe. De unde vine? De ce îi atinge pe unii, iar pe altii îi ocoleste? De ce îi conduce pe unii în pragul suicidului, în ciuda celei mai puternice nazuinte a oricarei fiinte, dorinta de a trai?
Te simti trist în cea mai mare parte a zilei, de multa vreme? Ti-ai pierdut interesul pentru toate activitatile, inclusiv pentru cele care te bucurau odinioara? Ai slabit în ultimul timp? Ai probleme cu somnul? Esti nelinistit, agitat sau mai lent precum odinioara? Te simti ostenit? Crezi ca nu mai esti bun de nimic? Te coplesesc simtamintele de vinovatie? Îti e greu sa te concentrezi? Te gândesti la moarte mai mult decât altadata? Nu mai esti la fel de activ familial? Nici randamentul la locul de munca nu mai e unul satisfacator? Daca raspunzi cu „da”, s-ar prea putea sa suferi si tu de depresie. Nu esti singurul. O multime crescânda de oameni, în lumea întreaga, experimenteaza aceleasi trairi, sub imperiul aceleiasi boli a veacului, depresia. Îmi permit sa-ti dau câteva sfaturi! Da, stiu, ai încercat atâtea remedii si n-au mers. Nici ceaiul de tei, nici miraculoasele amestecuri orientale, bune la toate, nici sfaturile domnisoarelor psiholog cu fuste scurte (si sinapse pe masura) de la „tembelizor”, nici orele de la fitness, nici sexualitatea, nici comediile, nici muzica de relaxare, nici… nici… nu au avut efect. Si stiu, de asemenea, ca sunt tânar, nu am avut parte de problemele tale de viata, nu-ti înteleg suferinta, nu te cunosc. Îti dau dreptate. Te invit numai sa citesti mesajul acesta pâna la capat! Oricum, nu ai nimic de pierdut.
Vreau sa vorbesc despre trei priviri care sunt salvatoare în depresie. O prima privire este înlauntrul tau. Priveste în tine însuti! Când te vei uita la tine cu bagare de seama, îti vei da seama ca ai o problema. Ca ceva în tine nu functioneaza asa cum trebuie. Apoi, analizeaza-ti gândurile si înlocuieste-le pe cele distructive cu altele pozitive! Schimba gândul care-ti spune: „Nu ma iubeste nimeni!” cu cel care afirma „Sunt iubit si acceptat de Dumnezeu si asta mi-e de-ajuns!” O voce îti spune ca nu poti trai fara al tau serviciu. Raspunde-i ca oricum aveai nevoie de o pauza si ca, în curând, îti vei gasi ceva mai bun. „Nu pot exista fara prietenul/prietena mea!”, crezi tu. De fapt, nu ti-ai dori lânga tine pe cineva care sa nu te iubeasca, e mai bine ca s-a terminat totul. „Nu voi putea sa ma acomodez noii locuinte!” Ba da, îti spun eu, vei da peste vecini cumsecade, îti vei mobila casa asa cum doresti, etc. De îti trece cumva prin minte ca nu ai nici o valoare, adu-ti repede aminte ca ai pretul sângelui lui Cristos. „Ce rezultate au colegii mei! Cât de mult au realizat în viata!”, poti gândi. Dar cât sprijin au avut, câte usi deschise, câte mâini întinse, nu te întrebi? Si, în plus, chiar si ei se mai uita cu jind la cei din jur. Crede-ma! „Oh, daca voi câstiga si medalia aceasta, voi fi împlinit!” Hai sa schimbam putin: „Ma bucur pentru tot ce am realizat pâna acum! Privind în urma, am înfaptuit multe, cât sa încapa într-o viata de om.” „Daca interveneam la vreme, parintii mei nu se desparteau”, „copiii mei ar fi luat-o pe alte cai si nu i-as fi pierdut”. Spune altfel: „vreau sa traiesc prezentul, acceptând lucrurile care nu mai pot fi schimbate si asupra carora nu stiu sigur daca as fi putut interveni nici macar atunci, daramite acum”. „Ma uit în oglinda si nu mai arat ca si altadata”. Schimba-ti felul de a gândi: „Ma uit în oglinda, nu mai sunt ca altadata, e drept. Dar ma uit în oglinda sufletului si vad ca viata m-a învatat atâtea… Fata îmbatrâneste, dar inima întinereste! Picioarele ma lasa, dar întelepciunea si credinta îmi dau aripi!” În alta ordine de idei, e important ca, uneori, sa opresti vâltoarea gândurilor. O poti face prin încetarea monologului interior, adica prin meditatie crestina. O clipa de sfânta meditatie e ca oaza mult râvnita în desertul arid! Opreste-te o clipa si mediteaza!
Priveste apoi la cer! În fata Tronului Ceresc, douazeci si patru de ore din douazeci si patru, Cristos e prezent, gata sa mijloceasca pentru tine. Spune-i Lui tot ce simti, în cuvintele tale simple. Nu ai nevoie de formule magice! Nici de fraze pompoase cu care sa-ti descrii suferinta. Îti trebuie doar deschidere si credinta ca El te poate elibera. De te simti vinovat, El îti va sterge culpa si îti va creste stima fata de tine. De esti în întuneric, El îti va deveni lumina. De ti-e teama, El îti va fi pace. De te-ai ratacit pe ale lumii ulite, El îti va deveni Pastorul gata a te aduce din nou pe Cale. De ai un gol dureros în al tau suflet, El e singurul care-l va putea umple. De nu mai ai prieteni, El îti va fi însotitor permanent. De ti-e teama de moarte, El îti va fi înviere. Îngenuncherea înaintea Domnului Isus este, adesea, si îngenuncherea depresiei. Un al doilea pas, în aceeasi directie a privirii în sus, este spovada. În confesional, pastorul sufletesc împleteste cele doua vocatii, absolut necesare vindecarii tale, cea de reprezentant al Domnului Isus si cea de reprezentant al întregii comunitati bisericesti. Asa a gasit Dumnezeu cu cale, sa puna în deschiderea fata de duhovnic o forta aparte de vindecare sufleteasca.
Priveste la semenii tai! Multi sunt cei care s-au vindecat de depresie atunci când membri ai familiei lor s-au îmbolnavit de boli severe. Unde si cum poti sa-i ajuti pe ceilalti, o stii tu cel mai bine. Poate fi vorba despre un telefon prin care îti încurajezi parintii, cei de departe, poate fi un banut daruit unui sarac, poate fi o vizita facuta cuiva cunoscut sau necunoscut în spital, sau la închisoare. Aplecarea înspre suferinta altora poate fi si cheia vindecarii tale.
Sunt forme ale depresiei în care asistenta medicamentoasa si psihoterapeutica sunt absolut necesare. De esti cuprins de gânduri de sinucidere, de vezi, auzi, simti lucruri ireale sau cei de lânga tine spun despre tine ca „aiurezi”, daca ai printre rudele tale persoane depresive, daca ai fost de mic mai trist, daca dispozitia ta oscileaza între tristete si euforie, adreseaza-te, în cel mai scurt timp, unui medic psihiatru si unui psihoterapeut! Pâna una alta, sa nu uitam ca al nostru Dumnezeu e viu! Sa ne bucuram în El!
„Bucurati-va, ca a înviat Cristos!
Intrati toti în bucuria Domnului nostru!
Bogatii si saracii împreuna bucurati-va…
Nimeni sa nu se plânga de saracie, caci s-a aratat Împaratia cea pentru toti!
Nimeni sa nu se tânguiasca de pacate, caci iertarea din pamânt a rasarit!
Nimeni sa nu se teama de moarte, pentru ca ne-a izbavit pe noi moartea Mântuitorului!
A înviat Cristos si se bucura îngerii.
A înviat Cristos si viata vesnica stapâneste.
A înviat Cristos si nici un mort nu este în groapa. Caci Cristos, sculându-Se din morti, începutul învierii celor morti S-a facut.
A Lui este slava si stapânirea în vecii vecilor. Amin.”
Sfântul Ioan Gura de Aur
Andrei Patrînca – Profamilia.ro, 22 ianuarie 2009
Be the first to comment on "Ingenuncherea Depresiei"