Împreuna este posibil

Comunitatea Surorilor Providentei din Ciresoaia a fost deschisa la 23 noiembrie 2003. La început ne-am dedicat batrânilor bolnavi, catehezei si sustinerii familiilor mai nevoiase. Gratie muncii noastre nu doar de asistenta, dar si de sensibilizare, multi batrâni care înainte erau adesea lasati singuri, astazi sunt îngrijiti de rudele lor.
Încet, încet, activitatile s-au extins. Cu ajutorul binefacatorilor din Italia, lânga casa noastra s-a construit o casuta – centru de zi copii – în care acum putem sustine zeci de copii cu adevarat nevoiasi din punct de vedere scolar. Aceasta activitate este cea care leaga în jurul nostru în mod deosebit laicii din sat, laici care doresc sa împartaseasca cu noi nu doar munca, ci si spiritul parintelui Alois, totul într-o colaborare foarte frumoasa si crescânda. De exemplu, bucatareasa este o femeie care vine zilnic în mod voluntar pentru a pregati si a servi prânzul copiilor care, prin munca ei, se simt iubiti si ajutati sa creasca.
Copiii provin în general din familii sarace. Unii sunt orfani de mama sau de tata, parintii altora sunt emigranti în strainatate, altii fac parte din familii numeroase cu probleme de alcoolism. Voluntarii îsi traiesc serviciul ca pe o adevarata misiune orientata spre binele copiilor.

În jurul vietii comunitatii sunt si alti laici, mereu disponibili sa ne ajute în diferite nevoi: unul ne ofera cu mare bucurie o mâna de ajutor pentru diferitele munci, altul ne pazeste casa cât timp suntem plecate pentru apostolat. Putem spune ca activitatile ar fi mai limitate fara aceasta munca comuna.

Pentru a pastra vie aceasta colaborare, în ultima perioada am realizat câteva întâlniri de cunoastere a Familiei noastre si a parintelui Alois. Laicii au fost miscati de viata parintelui si au cerut sa-l cunoasca mai bine pentru a se inspira din viata lui în drumul lor personal de credinta. Anul trecut am format la nivel local o comisie mixta laici – surori împreuna cu care, în numeroasele întâlniri, aprofundam diferite teme având ca reper Familia Providentei. Laicii experimenteaza cu bucurie faptul ca raportul lor cu Familia noastra Religioasa nu se bazeaza doar pe munca, dar tinde sa devina împartasire de viata si de idealuri. Noi îi numim „laicii nostri”, iar ei se prezinta ca laicii „Surorilor Providentei”.

Surorile Providentei

În continuare reproducem marturia unui laic ce afirma ca a fost miscat de multe aspecte din viata parintelui Alois, dar mai ales de cuvintele sale: Aceasta palma este pentru mine, dar pentru copilele mele ce îmi dai?

Traiesc într-o comunitate catolica ce a fost binecuvântata de Dumnezeu prin sosirea Surorilor Providentei. Prezenta lor si activitatile pe care le desfasoara în comunitatea noastra au facut ca în fiecare din noi  sa se aprinda, de la început, o mica flacara de simpatie si admiratie.
Bunatatea, grija si atentia surorilor fata de cei bolnavi, nevoiasi si copiii mai putin norocosi, sunt virtuti ce alimenteaza în noi aceasta flacara. În plus, drumul de cunoastere a Sfântului Alois Scrosoppi a facut sa creasca în inimile noastre valoarea caritatii, a interesului si a iubirii fata de aproapele, transformându-ne astfel, încet-încet în laici voluntari.
Ca laic voluntar, prin activitatile ce le desfasor împreuna cu surorile la Centrul de Zi, încerc sa contribui la misiunea de caritate fata de aproapele, fata de cei mai mici carora viata nu le-a oferit multe lucruri, daruindu-le mai ales afectiunea care adesea le lipseste din partea parintilor.
Pentru mine, a fi voluntar înseamna a pune toate cunostintele, valorile (iubire, rabdare, caritate), darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, în slujba acestor copii pentru a-i ajuta sa descopere ca în fiecare dintre noi exista o imagine a Bunului Samaritean. Voluntarii sunt persoane simple, care ofera lucruri mici, un surâs, un salut, putina iubire, caldura, dragoste. Aceste gesturi nu ne costa nimic, dar, pentru cei carora le daruim, au valoarea unor pietre pretioase ce pot vindeca ranile adânci ale saraciei, ale abandonului si ale dispretului valorilor umane.

Gabi Ignat