Moarte Fericita! Cristos a inviat!

Dupã ce ne-am pregãtit trup si suflet pentru a întâmpina Sãrbãtorile Pascale, dupã ce am reusit sã ajungem la Liturghia Învierii pentru a ne aprinde lumânãrile, iatã-ne pe noi, adeptii lui Cristos, în Sãptãmâna Luminatã, în care, zâmbind, fredonãm luminosi:

Cristos a înviat din morti,cu moartea pe moarte cãlcând!

 

 

Lumina de-Acasã
Sâmbãtã, ora 22.00, în Biserica Sf. Ana, ori în curtea acesteia, în jurul cãrbunilor ce asteptau sã contribuie la Lumina din Noaptea Sfântã a Învierii, noi, credinciosii ce ne aflam in Ciresoaia, stãteam în asteptare…
Veniti de luati Luminã! a rãsunat în Casa Tatãlui în care Fiul este Preamãrit… si, purtatã de Pr. paroh, Petru Beșleagã, Lumânarea Mare, le-a aprins pe cele de lângã ea, acestea împãrtãșindu-și repede lumina și altora, pânã când chipurile tuturor celor prezenți la liturghie erau scãldate în Lumina Învierii. O fotografie subtilã, sublimã…

Vinerea Mare
Liturgia Cuvântului ne-a invitat sã rememorãm Iubirea lui Dumnezeu din Vechiul Testament, pregãtindu-ne sã înþelegem și mai bine învierea Domnului Isus, pe care am reascultat-o în evanghelie. Dacã la lecturi și psalmi nu ne era clar ce ascultam, explicaþiile pãrintelui Cristinel Fodor din timpul predicii ne-au trezit mintea și inima în fața misterului pe care îl celebram împreunã la acea orã din noapte. și pentru a ne face sã întelegem și mai bine realitatea din Biblie, a presãrat în discurs trei situaþii reale, din care reținem sfârșitul lor:  “Rãstignește-te vineri, învie duminicã și vei avea adepți.” “Cristos a murit pentru mine și nu-mi pasã.” “Statuia este a lui Cristos rãstignit, dar El a înviat!”
Meditația la care am fost invitați a fost clarã: “Sã nu rãmânem în Vinerea Mare! Moartea nu mai are putere asupra vieții noastre pentru cã Isus Cristos a înviat!”
Ospãțul Sfânt
Astfel, la Ospãțul Sfânt știam iar cu toții cã mâncãm Trup și Sânge din Domnul Înviat: Misterul Credinței noastre!

Procesiunea
În procesiunea spre statuia Mariei, Maica Bisericii, trupurile noastre care erau una cu Trupul lui Cristos, conștient sau mai puþin conștient, cântau Cântarea de Laudã: E viu! Aleluia!
Mãrturisirea credinței în înviere
Luni, prezența noastrã în dormitorul celor care dorm somnul de veci, a fost mãrturisirea simplã și adevãratã în viața dupã moarte. În Casa Tatãlui, lumânãrile de pe mormite erau simbolul Luminii Veșnice în care ne vom odihni cu toții, erau simbol al “recunoștinței ce o purtãm celor care ne-au precedat în credințã”, cum termina predica Pr. Viorel Ababei.
Mulțumim, Isus! Mulțumim strãbuni cã ați pãstrat și transmis cu iubire, Credința și Speranța în Înviere!