Intr-una din zile, un negustor de produse lactate primește o invitație de a se prezenta la judecătorie pe data de cutare și cutare, fiind-ui intentat un proces de către brutar. Omul e foare ingrijorat și până la data procesului nu-și mai găsea liniștea. Se tot intreba cu ce o fi invinuit. Brutarul insa știa. Și inca cum. Il tot bănuia pe lăptar că il inseală la cântar atuncea când cumpăra de la el unt.
Așa că nu odată, după ce lăptarul ii aducea kilu de unt și pleca, imediat cântarea marfa, in prezența unor martori.
Intr-adevăr, bănuielile sale erau justificate.
Ba primea 900 gr. ba 800, au fost cazuri când a primit și 750gr. de unt in loc de un kilogram.
In ziua judecatei judecătorul intreabă negustorul de lactate:
-Spune, dumneata ai cântar cu care să cântarești untul ce-l vinzi?
-Nu, domnule judecător. Nu am.
-Păi atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kila?
-Păi să vedeți. Eu am o balanță. Pun pe o parte a balanței kilu de pâine ce o cumpăr de la brutar iar pe cealaltă parte pun unt, până ce balanța se echilibrează.
Morala:
In viață primești ce dai.
Be the first to comment on "Balanța"