MOTO: (în PLUGARI, Iaşi)
Eram copil!… Mama-mi cânta
Un cânt frumos, despre război!
Şi… soarta a făcut aşa
Să vin… profesor… eu, la voi:

„În tranşeu la Cireşoaia
Curgeau gloanţele ca ploaia
Şi obuzele ca vântul,
De se zguduia pământul!”

                                Cireşoaia…

…E-un sat cu multe fete blonde…,
Frumoase foc şi… cu pistrui!
Cu munţi şi brazi, păduri de sonde
Şi cu flăcăi cu ochi verzui!

E-un sat de oameni respectuoşi!
„Nem irtek şemit”, dar îmi place:
Îi ştiu de mici, de mari, frumoşi
De… treizeci şi opt de ani încoace!

Pe malul râului Slănic…
S-au strâns aici, s-au adunat!
„Nem irtek şemit”… eu le zic,
Din simpatie…, câteodat’!

Cad stânci… când ieşi din Cireşoaia!
Când intri… se prăvale-un deal.
De ţine două zile ploaia,
Şoseaua cade… jos, sub mal!

Dar… Valea asta-i minunată,
Cu aer bun de respirat!
Doamne, ce lupte-au fost odată
Prin munţii ăştia, ce oftat!

Azi trec senin cu-autobuzul
Pe malul râului… visând!
Şi… parcă-aud prin munţi obuzul
Şi biet românul… frânt… gemând!

Post-scriptum –
În Primul Război Mondial:
Până-n cealaltă Cireşoaia… (HALTĂ)
Prin munţi, „se zguduia pământul”,
Căci… gloanţele curgeau ca ploaia,
„Zburau obuzele… ca vântul!”

P.P.S. –
Primul Război!… În cărţi şi-n cântec au intrat
Munţii aceştia cu tranşee şi satul ăsta minunat!

                     Prof. George Befu
25-26 ianuarie 2007 – Slănic Moldova

……………

Cireșoaia

Înlucită de somn, Cireşoaia părea o frunte de ghindă
visând stejari. Aveam drept încălţări tălpile goale;
Călcam cu tăcere pe catalige. Pieptul se rotunjea, târâş.
Am scormonit printre grenade, printre puşti, printre cartuşe,
printre căşti rămase-n rugina trufiei. În zarea chindiei
Istoria-ntreb: Cum răbzi să mă vezi că-mi fac
asemenea melcului, din vorba pace, un gheb?
Şi… deşteaptă, Istoria, mi-a fost răspuns:
Dacă-l citeşti pe Kant, nu-ţi este îndeajuns?

Valeriu Filimon

Valeriu Filimon s-a născut la Slănic-Moldova, ca fiu al unei profesoare şi al preotului Clement Filimon, el însuşi fiu de învăţători, cu seminarul teologic la Chişinău, apoi preot militar, preot la Gărzii regale şi paroh al Bisericii Mihai Vodă din Bucureşti, până la strămutarea acesteia.  Viitorul literat face şcoala primară în urbea natală (unde tatăl său ctitorise două biserici), apoi Liceul militar de la Chişinău şi Timişoara, iar de la desfiinţarea acestuia, 1947, face ultimele 3 clase la liceul Gh. Lazăr din Bucureşti. Va fi student la Şcoala de literatură, prima serie, coleg cu D. Micu, Dionisie Şincan, Al. Oprea, Aurel Rău, Aurel Covaci, Ilie Purcaru, Al. Andriţoiu şi alţii. Va continua la Filologie, 1952-1957, coleg de an cu Nichita Stănescu, Florenţa Albu, Matei Călinescu, Eugen Simion. Va rămâne asistent la catedra de Literatură universală, discipol al profesorulului Tudor Vianu. În 1966 face un lectorat la universitatea Carolingiană din Praga. Între 1971-1976 conduce un Curs de Poetică. Nemembru de partid, din motiv de dosar, are dificultăţi în a se înscrie la doctorat, pe care îl trece în 1974 cu tema Poetica imaginarului românesc. Între 1980-1984 ţine prelegeri la sala dalles; în 1982 preia Cenaclul George Bacovia, în 1990 înfiinţează Societatea Culturală Logos, sub patronajul Patriarhiei române. Semnează numeroase studii academice. (mai mult…)

mulțumim preotului Cătălin Ilie