Aviaţia Română la 1917 şi Dealul Cerdacului

Un prizonier german, caporalul Ernst Schwarzböck din Regimentul 115 Infanterie, sublinia la interogatoriu eficacitatea bombardamentului aerian executat de aviatorii noștri asupra Dealului Cerdac: „Bombele lansate de avioanele românești au căzut asupra noastră și tranșeea s-a prăbușit peste noi. Ne lipeam de fiecare ridicătură de pământ, schijele șuierau sinistru și răspândeau moartea printre camarazii mei. O grupă întreagă care străbătea un șanț vecin a fost nimicită într-o clipă. Apoi au început să se reverse rafalele mitralierelor de bord și obuzele artileriei și cerul explodă și pământul se cutremură. Au apărut primele accese de nebunie și câțiva soldați au luat-o la fugă și s-au aruncat drept în mijlocul iadului de oțel arzător…”
„Magazin istoric” Anul XLI – serie nouă – nr. 8 (485) august 2007, pag. 11

În ziua de 10 august 1917, trupele germane au ocupat dealul Coșna, amenințând să spargă frontul și să înainteze spre interiorul Moldovei. În fața acestei situații critice, Comandamentul Corpului 4 Armată a ordonat cavaleriștilor Diviziei 1 să atace descălecat pozițiile inamice. Călăreîii noștri au luat cu asalt pantele dealului de două ori, fiind respinși de fiecare dată cu pierderi grele. Când se pregăteau pentru un nou atac, cavaleriștii au văzut zburând deasupra frontului un avion cu cocarde tricolore pe aripi. Căpitanul aviator Mircea Zorileanu, din Escadrila de recunoaștere și bombardament F.2, „aflând de situația grea în care se aflau cavaleriștii în sectorul Poiana lui Boboc și Dealul Coșna, îmi aduce la cunoștință că vrea să zboare deasupra lor ca să-i îmbărbăteze. Venit în aviațiune din arma cavaleriei, fără a pregeta nici o clipă, fiind cuprins de un elan înflăcărat și de un simțământ cavaleresc de armă, a plecat în zbor să-și ajute camarazii.”

Echipajul format din căpitanul pilot Mircea Zorileanu și locotenentul observator Constantin Gonta aflat la bordul avionului F.40 nr. 2785 a survolat pozițiile inamice, apoi a coborât până la câțiva zeci de metri de sol, fără să se gândească la consecințe. Căpitanul Mircea Zorileanu zbura deasupra cavaleriștilor și, reducând turația motorului pentru a estompa zgomotul, a strigat cu toată puterea: „Ura! Înainte bãieți! Trăiască cavaleria!”. Apoi a lansat cele opt bombe „Gros” asupra poziției germanilor, în timp ce locotenentul Constantin Gonta secera cu mitraliera de bord infanteriștii inamici din prima tranșee. Li s-au adăugat încă trei avioane comandate de căpitanul av. Panait Cholet, cavalerist și el la origine. În urma atacului escadrilei, un „Ura” izbucni din mii de piepturi și „cavaleriștii, având în avangardă aviațiunea, au atacat cu o forță nemaivăzută până atunci. Atacul dat de trupa și ofițerii Diviziei 1 cavalerie ce i-am însoțit a
fost ceva delirant, luptând cu cea mai mare însuflețire. Au pierit însă mulți dintre ei, inamicul fiind numeros, dar au învins până la urmă”, nota într-un raport comandantul Escadrilei F.2, căpitanul aviator Panait Cholet.

„Magazin istoric” Anul XLI – serie nouă – nr. 8 (485) august 2007, pag. 12-13