În vara anului 2019 cu ocazia unor „prospecții” pe linia frontului de la creasta Vrânceanu, Cireșoaia, a fost decoperită o plăcută de alamă îndoită și găurită într-un capăt, cu dimensiunile 5×6 cm. Cel mai probabil aceasta a fost decupată dintr-un tub de artilerie, luând în considerare grosimea tablei. Din cauza oxidării puternice și a pământului de pe ea, nu se putea distinge nimic la momentul descoperirii, a fost însă prelevată în vederea unei curățări ulterioare.
După câteva zile a venit momentul curățării inițiale, împreună cu alte obiecte. Aceasta s-a realizat prin spălare cu apă și săpun și periaj fin, pentru a stabili gradul de oxidare și metoda de curățare optimă pentru această piesă.
După spălări și periaje repetate au început să se deslușească urme ale unor inscripții; starea materialului nu era foarte bună, piesă fiind atacată în profunzime de solul acid și cei 100 de ani în care a stat în pământ.
Curățarea s-a realizat utilizând acid oxalic în concentrație de 6%, diluat în apă, în reprize repetate a 20 minute, fiecare urmate de periaj cu o pensulă fină. După fiecare procedură au început să apară din ce în ce mai clar inscripțiile gravate.
Textul este: „Iași, 1916, 27 August” și este scris cu litere chirilice.
Imediat a apărut întrebarea: „Ce reprezintă această plăcută?”
Știm cu toții faptul că la 27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, după doi ani de neutralitate. Nu vom intra în detalii acum, puteți găsi mai multe aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Intrarea_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_Primul_R%C4%83zboi_Mondial
Dar totuși, care ar fi scopul gravării acestei plăcuțe: noi avem trei ipoteze asupra provenienței: 1. Ar putea fi o etichetă gravată pentru valiza unui soldat care a fost recrutat la Iași; asta ar presupune însă că a mai existat o etichetă cu numele soldatului. 2. Poate fi o gravură care a fost montată pe echipamentul de luptă (lăzi de muniție, bucătărie mobilă, etc.). 3. Un „trench art” realizat în tranșee de către un soldat.
Ne-am întrebat și de ce plăcuța este gravată cu litere chirilice, însă pentru acele vremuri nu era ceva anormal.
În biserica ortodoxă s-a scris și încă se mai scrie, uneori, folosind litere chirilice. Până în anul 1860 s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic (influență a învățământului desfășurat pe lângă biserici) iar până la sfârșitul secolului XIX, cu un alfabet de tranziție. Chiar până recent, existau biserici ortodoxe care foloseau alfabetul chirilic, iar dacă luăm în considerare și faptul că până prin anii ’30, învățământul s-a realizat în aria de influentă a religiei, este de înțeles de ce mulți utilizau acest alfabet. După ce s-a decretat utilizarea alfabetului latin în loc de cel chirilic, nu a fost posibilă răspândirea lui așa ușor cum ar fi azi, a durat foarte mult ajungandu-se chiar la sfârșitul secolului al XIX lea cu un alfabet mixt pentru aumite scrieri.
Cert este că acest obiect a reușit să transmită un mesaj chiar din locul unde s-au dus unele dintre cele mai grele lupte de pe frontul românesc: luptele de la Cireșoaia care, fiind parte din a treia bătălie de la Oituz, au fost decisive pentru realizarea Marii Uniri.
Această piesă a fost expusă în expoziții temporare muzee din România (ultima fiind intitulată „Obiecte cu poveste”, în 2019-2020, la Muzeul de Istorie Onești) și în prezent se află în expoziția permanentă de la sediul Asociației Prospectorii Istoriei.
Florin Boșoteanu