Învățăm la școală, din cărți sau din predicile preoților că Biserica este Trupul lui Cristos, că a fi în Biserică înseamnă a fi botezat, a participa la celebrări și a ne împărtăși. Astfel devenim și noi mădulare ale Bisericii, părți ale trupului lui Cristos.
foto Cristina A.
Dar ajunge lucrul acesta, a primi Sfânta Împărtășanie, pentru a putea spune că suntem în Biserică?
Un teolog rus din secolul trecut ne spune că de fapt nu suntem deplin în Biserică dacă nu suntem în comuniune cu aproapele nostru, dacă nu suntem în comuniune unii cu ceilalți. El scria: „Convingerea personală sau chiar o disciplină a vieții nu fac încă dintr-un om un creștin. Existența creștină presupune și implică o încorporare, o participare la viața comunității”.
De ce trebuie să fim în comuniune cu ceilalţi?
Biserica și Evanghelia ne invită la un mod de existență care depășește individualitatea. Lucrul acesta cere efort. Efortul de a ieși din duhul lumii, din gândirea societății. Individualismul este prezent în întreaga noastră viață cotidiană.
Suntem totuși chemaţi să creştem sufletește spre o tot mai mare asemănare cu Dumnezeu. Această asemănare n-o putem dobândi decât în comuniune cu cei de aproape ai noştri spre care ne deschidem şi în comuniune cu care ne exersăm şi înmulţim darurile primite de la Dumnezeu prin Botez.
Cum se desăvârșește comuniunea în Biserică?
Unul din primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a avea o comuniune reală în Biserică este acela de a renunţa la a căuta succesul şi a încerca să căutăm adevărul.
Există cu siguranță ambiții mai mari decât aceea de a deveni „importanți” sau de a deveni puternici, aici pe pământ. Pentru un creștin, cea mai nobilă „ambiție” este de a fi în comuniune cu Dumnezeu și de a face toate eforturile pentru a fi în comuniune cu semenii.
După exemplul Mântuitorului trebuie să putem intra în cea mai sinceră comuniune cu toate categoriile de oameni. Mântuitorul nu a venit doar pentru cei virtuoși ci mai mult pentru păcătoși, nu doar pentru bogați ci și pentru săraci, nu doar pentru intelectuali ci și pentru cei mai puțin instruiți, nu doar pentru cei tineri și sănătoși ci și pentru cei vârstnici și bolnavi, nu doar pentru un neam ci pentru toate neamurile.
Fericirea constă tocmai în această înfrăţire cu semenii şi în împreună comuniunea cu Dumnezeu în care totul are sens cu adevărat.
pr. Ștefan Ciubotaru