Anul acesta, sărbătoarea hramului comunității noastre a avut o dublă conotație, asociindu-se cu aniversarea a 175 de ani de atestare documentară a Bisericii din Cireșoaia.
Casa dascălului Bertalan unde s-a celebrat și liturghia o perioadă
Statistica bisericilor catolice din Moldova, 1871-1872, arată că biserica din „Slanichi”a fost construită din paianta în anul 1841 sub patronajul Sfinților Ioachim și Ana. După anul 1872, parohul din Tg. Trotuş, Pr. Domenico Dalla Posta a construit biserică din zid la Slănic. Statistica anuală 1920 a parohiei Tg. Trotuş face menţiunea că din cauza operaţiunilor militare ale războiului, au fost distruse biserica Sf. Ana şi casa bisericii, iar slujbele se fac în case particulare, iar statistica anului 1922 notează că în acel an s-a pus piatra fundamentală la biserica nouă din Slănic – Sfânta Ana.
Criza economică şi greutăţile ultimului război mondial au făcut ca lucrările de construcţie la această biserică să stagneze până după război, reluându-se în anul 1946, când s-a construit integral, din piatră cioplită, dându-se în folosinţa cultului.
Așadar, conform dicționarului comunităților catolice din Moldova de pr. Iosif Gabor, Ed. Conexiuni Bacău 1995, Biserica „Sf. Ana” din Cireșoaia a fost construită în 1841 fiind prima de pe Valea Slănicului.
Sub auspiciile acestui eveniment și întru cinstirea Sfinților Ioachim și Ana, duminică, 24 iulie 2016, începând cu orele 12:30, credincioșii au umplut la refuz curtea bisericii pentru a participa la Sfânta Liturghie solemnă. La manifestare a fost prezent și primarul orașului Slănic Moldova, cireșoianul Gheorghe Baciu.
În deschidere, corul a intonat imnul închinat patroanei noastre preaiubite:
Cu inima săltând de bucurie,
Veniţi voi fraţi, veniţi şi voi surori.
Din trista vieţii noastre pribegie,
Azi Sfintei Ana să-i aducem flori.
Frumoasă eşti patroană preaiubită
Cununi de stele te împodobesc.
Slăvită eşti şi-n toate fericită
În strălucirea tronului ceresc.
Tot la început, părintele celebrant Petrică Dăncuț, paroh de Slănic Moldova, ne-a amintit câteva repere ale acestei sărbători: „Astăzi suntem chemați să-i cinstim pe sfinții Ioachim și Ana, patronii, mijlocitorii, ocrotitorii acestei comunități, Cireșoaia. Mai mult decât atât, astăzi se împlinesc 175 de ani de la prima atestare istorică a bisericii din Cireșoaia. Nu știu câți dintre noi ne dăm seama de însemnătatea acestui lucru. 175 de ani în care în biserica din Cireșoaia au fost botezați sute de oameni, au fost miruiți sute de copii, s-au căsătorit sute de tineri, poate mii… oameni care au fost conduși pe ultimul drum s-au oprit aici în biserică. A fost mereu un preot la dispoziția dumneavoastră pentru a celebra sacramentele, pentru a celebra sfânta liturghie, pentru a celebra spovada. Haruri peste haruri a revărsat Dumenzeu în tot acest timp, de aceea se cuvine ca astăzi să-i aducem lui Dumnezeu un prinos de laudă și în același timp un prinos de recunoștință.”
La rândul său, părintele predicator Viorel Ababei ne-a îndrumat să le urmăm exemplul Sfinților Ioachim și Ana: „Să-i lăudăm pe bărbații vestiți care sunt strămoșii noștri, ei au fost oameni vrednici, faptele lor bune nu sunt date uitării. (…) Părinții Sfintei Fecioare Maria, Ioachim și Ana s-au rugat lui Dumnezeu pentru a avea un copil, singurul care le putea îndeplini dorința, atât de legitimă, atât de firească. Noi, oamenii nu mai avem răbdarea aceasta, nu mai știm să fim perseverenți. Când dăm de ceva greu, imediat Dumnezeu este de vină și ne formăm și un refren pe care cu atâta lejeritate îl spunem și-l facem vinovat pe Dumnezeu: „de ce să mă mai rog? de ce să mai fiu bun? de ce să-mi trăiesc credința dacă Dumnezeu nu mă ascultă? Ca și cum noi am fi creatori și El creatură, El ar trebui să asculte de rugăciunile noastre. Ei bine, noi abandonăm viața creștină și spunem „nu mă mai rog unui Dumnezeu care nu mă ascultă…” Aș vrea, iubiți credincioși, din viața preasfinților Ioachim și Ana să reîmprospătăm două principii, două norme de viață creștină: primul, să continuăm să ne rugăm chiar și atunci când simțim că rugăciunile noastre nu sunt ascultate și să continuăm să slujim, să continuăm să rămânem perseverenți credinței pe care am primit-o la botez.”
Gloria in excelsis Deo et in terra pax hominibus, bonae voluntatis, bonae voluntatis.
Locus iste a Deo factus est Inaestimabile sacramentum Irreprehensibilis est.
In încheiere, părintele paroh Marian Dascălu a subliniat: „Acest loc a fost făcut de Dumnezeu. Aceasta este traducerea cântecului pe care l-am cântat la Ofertoriu. Care loc a fost făcut de Dumnezeu? Acesta? Acsesta l-au clădit oamenii. In schimb, credința Dumnezeu a clădit-o în inima noastră și de aceea ne numim Biserică, Comunitate. Dumnezeu a făcut acest loc, iar biserica „clădire” este o expresie vizibilă a credinței comune, a celor care au fost aici pe-aceste meleaguri, înaintea noastră cu 175 de ani în urmă. Le mulțumim în primul rând pentru că ei au fost Biserică, Comunitate. Le mulțumim pentru că, pe lângă faptul că au clădit aici o așezare umană, au adus aici și credința, iar biserica din piatră este expresia acestei credințe care a fost în inima lor.”
După binecuvântarea finală, cu inimile pline de har și bucurie, credincioșii s-au îndreptat spre casele lor pentru a duce mai departe învățămintele și darurile spirituale primite. A fost într-adevăr o zi de vară minunată, scăldată în soare, dar și o sărbătoare foarte frumoasă în care am simțit mângâierea Sfintei Ana, iubirea și revărsarea grației divine a Tatălui Ceresc.
Mii de mulțumiri celor care și-au luat din timp, s-au implicat și au muncit întreaga săptămână ca astăzi Cireșoaia, Biserica și noi cu toții să strălucim, să ne bucurăm și să fim recunoscători.
Seara, continuând o tradiție începută cu trei ani în urmă, părintele paroh a organizat o a treia ediție a Horei Satului, oferindu-le celor prezenți muzică, relaxare și voie bună!
Hora Satului
Leave a comment