Pe vremea cind se trata la Slanic Moldova, era mereu inconjurat de o multime de invatatori si profesori, cu respect si simpatie, scrie timpul.md.
Creanga ne-a dat posibilitatea sa il cunoastem si mai bine, prin intermediul scrisorilor sale, care se transforma in marturii personale ce lasa sa reiasa starea afectiva a autorului, apropierea sau departarea de personajul caruia ii erau adresate, dar si importante elemente biografice.
Iata , continutul a doua dintre cele trei scrisori pe care Creanga le-a expediat de la Slanic, lui Zahei Creanga si Tincai Vartic:
Catre Ecaterina Vartic- domnisoarei Ecaterina Vartic, peste drum de scoala evreiasca din Sararie (devale) la Iasi, 1884, iunie 16, Slanic. Tinca, Am ajuns joi in 14 la Slanic, m-am asezat la locul destinat si am inceput a be apele hotarite de dr.Bai inca nu mi-a hotarit pina acum. Hrana este scumpa aici, si se gaseste cam greu ce-ti trebuie. Eu am mai avut de citeva ori ametele usoare; sper insa ca cu timpul vor incepe a dispare. Va salut pe toti cu drag si va doresc sanatate. Complemente lui Musnitanu si la toti prietenii.
Al vostru sincer prieten, I.Creanga
Catre Zahei Creanga, Domnului Zahei Creanga, La debitul de tutun I.Creanga, din strada Bancei, Iasi, Grabnic Slanic, 1884, iunie 24. Frate Zahei, Mercuri in 13 a curentei, sara, am ramas in Tirgul-Ocna, si joi, in 14, pe la 2 dupa ameaza am ajuns la Slanic. Pe drum si la Slanic, vro citeva zile, am avut ametele; iar mai ales simbata noaptea spre duminica (in16) mi-a fost foarte rau; perdusem chiar cunostinta. Insa d-l dr.Aronovici grabnic mi-a dat ajutorul cuvenit, si mi-am revenit in sine.
De ape am fost oprit a be pina astazi in 24 si bai calde numai 3 am fãcut pina acum; dupa care ma simt mai bine, si ametele nu mai am de vreo 4 zile. Sper ca-mi voiu face bine cu ajutorul lui D-zeu. Am primit amindoua scrisorile tale, cea din brosura si asta din 22, si-ti multumesc din tot sufletul. V-am scris si eu o carte de posta, dar se vede ca s-a ratacit! Pe aici au fost ploi si un pohoiu grozav, care a facut mare stricaciune tuturor.
Va salut cu drag, Ion Creanga.
In vara anului 1886, Creanga se va afla din nou la Slanic pentru a se trata de epilepsie (de “pedepsie” cum ii zicea el in limbaj popular), prin bilet obtinut de la Spitalul “Sf. Spiridon” din Iasi.
Desi suferind, dar deloc trist, de cite ori s-a aflat la Slanic, Ion Creanga a raspindit in jurul sau, parfumul umorului popular romanesc, ceea ce l-a facut pe George Calinescu sa afirme ca Ion Creanga, “e poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiune”.
Be the first to comment on "Ineditele scrisori ale lui Ion Creanga din Slănic Moldova"