Destinaţii de vacanţă: Munţii Nemira – Vf. Sandru

Pentru turiştii iubitori de munte şi drumeţii veniţi în Slănic Moldova dar şi pentru ciresoieni, recomandarea noastră este o excursie în Munţii Nemirei situaţi în imediata apropiere a staţiunii.

 

Munţii Nemira fac parte din grupa centrală a Carpaţilor Orientali.  Limita nordică este marcată de rîul Uz şi lacul de acumulare Poiana Uzului format pe acesta, care îi separă de Munţii Ciucului (Obcină Lapos).

Limita estică o constituie Depresiunea Darmanesti,  văile Dofteana şi Slănic, ce îşi au obîrşia sub culmea principală. Spre sud-est limita Munţilor Nemira este foarte clar marcată de rîul Oituz, apoi urmăreşte aliniamentul: Pasul Oituz (care îi separă de Munţii Bretcu) – extremitatea nordică a Depresiunii Tîrgu Secuiesc (Bretcu), conturată de localităţile Bretcu, Lemnia şi Lutoasa.

Limita vestică este stabilită de aliniamentul format de localitatea Estelnic, pîrîul Apa Lină şi Muntele Başca (1372 m), spre vest intinzindu-se Munţii Repatului.

O particularitate deosebită din punct de vedere climatic întâlnită în Munţii Nemira o constitue în unele perioade ale anului alternanţa rapidă a temperaturii cauzată de interferenţele vânturilor vestice, ce au o frecvenţă şi intensitate mai mare cu cele din est, mai blânde, uscate şi calde. De aici denumirea locală „Crivăţul Nemira” – unică în ţara. Ca urmare a acestui fenomen pe culmea Nemirei vegetaţia are un aspect cel puţin bizar, brazii având ramurile doar pe o parte, iar rocile pe alocuri au căpătat aspectul unor „ciuperci” datorită eroziunii eoliene.

Punctele cele mai înalte ca altitudine din Munţii Nemira sunt: Nemira Mare (1649 m), Nemira Mică (numit de localnici şi Nemira Ţiganca, 1629 m), Sandru Mare (1640 m); spre Pasul Oituz: Ceangău (1398 m), Ghepar (1304 m), Boca (1205 m), Mailat (1046 m); spre Valea Uzului: Farcu Mic (1364 m), vîrful Farcu Mare (1498 m); spre Dofteana: La Cireş (1063 m), Baba Rea (973 m); spre Slănic Moldova: Muntele Mic (1269 m), Cernica (996 m), Păltiniş (1015 m) şi Cerbu (886 m); spre Lemnia: Capul Vitei (1435 m), vîrful Mihalţ (1304 m), vîrful Negru (1203 m) şi Vîrful lui Paul (1179 m).

Pentru a ajunge pe vârful Sandru din Slănic Moldova avem două variante: pe Slanicel (drum forestier 3, 4 ore şi spre vârf 1, 2 ore) şi pe Culmea Căprioarei (Capreana) – (4, 5 ore), un traseu mult mai lejer şi mai bogat în peisaje. Aceste trasee pot fi străbătute şi iarna, însă datorită zăpezii durata este mult mai mare cu 1, 2 sau chiar 3 ore.

Cel mai „umblat”  traseu este pe Culmea Căprioarei – (BA – Bandă Albastră). Punctul de pornire este  la Champing (Ray 11, Poiana Soarelui sau cum s-o mai fi chemând acum).  La urcare, după ce lăsăm în urmă pădurea de foioase şi traversăm o pădure deasă de brad, ajungem în Poiana Stânii, primul gol alpin, la capătul căreia ne întâmpină Vf-ul Sandru Mic. De aici, odată cu creşterea altitudinii, brazii îşi pierd din înălţime iar printre ei descoperim jnepenii şi tufele de afin, plante ce se găsesc doar în zonele alpine. Poiana este superbă, vara puteţi avea prilejul să gustaţi o felie de caş sau brânză, dacă ciobanii nu sunt plecaţi cu oile la păscut. De asemenea, lângă stână este un izvor de apă.

La capătul poienii intrăm o bucată pe „drumul nemţesc” (construit de germani în Primul Război Mondial) după care cotim dreapta spre popasul Spitra unde putem să ne răcorim din izvorul ce ţâşneşte din munte şi să ne clătim privirea cu peisajul ce ni se oferă. În urmă cu ani buni de zile, aici exista o cabană superbă din lemn. Se spune că doi turişti beţi i-au dat foc într-o noapte. Cabana a ars ca o torţă neafectând deloc pădurea din împrejur.

Ne mai despart 30 minute de vârf, cele mai grele. Panta abruptă şi crengile ascuţite ale brazilor te pregătesc pentru ceea ce te aşteaptă sus. Se spune că într-o călătorie frumuseţea reiese din drumul parcurs şi mai puţin din punctul de destinaţie.

Pe vârf, dacă cerul e senin nu te mai saturi să admiri şi să acumulezi în suflet această bogăţie panoramică. Chiar şi noaptea se văd luminile a zeci de localităţi. Se poate înnopta la refugiul de tablă din vârf sau la Cabana Ungureasca (15 min. spre Apa Roşie). Dimineaţa avem două opţiuni: întoarcerea acasă sau continuarea călătoriei spre Vf. Nemira (aprox. 3 ore).

Spre Vf. Nemira Mare (1649 m) vom căuta din nou marcajul BA – Bandă Albastră. În prima jumătate traseul este foarte lejer, poteca pietruită ocoleşte Vf-ul Nemira Mică (Ţiganca) şi respectă cu stricteţe curba de nivel. Ajunşi în şaua Nemirei putem opta pentru o mică escalada pe Vf-ul Nemira Mică sau continua drumul spre Nemira Mare. Aici se ascunde şi un izvor de apă la aproximativ 30 de metri în pădure. La un mic popas puteţi rememora Legenda Munţilor Nemira Mică  – Sandru Mare. Se spune că doi tineri, Sandru cel Mare şi Nemira cea Mică, au avut parte de o dragoste nefericită, dar nimic nu i-a putut despărţi, nici chiar vîntul cel puternic şi rece care bate pe la Poarta Vînturilor, cum este numită zona înaltă a Munţilor Nemira prin aceste locuri. Transformaţi în stane de piatră, cei doi tineri sunt şi acum nedespărţiţi…

Din Şaua Nemirei, urmăm poteca ce poartă traseul nostru turistic prin pădure şi apoi prin gol montan în urcare domoală până aproape de Vf-ul Nemira Mare. Pentru ultimele zece minute de traseu ne despărţim de potecă şi ne îndreptăm spre piramida geodezică din reţeaua de triangulaţie a ţării, vârful cel mai înalt al Munţilor Nemirei. Ochiul şi sufletul se bucură din nou de o privelişte măreaţă şi-un sentiment straniu de împlinire.

Vf-urile Sandru şi Nemira Mare sunt cele mai înalte şi pitoreşti din Munţii Nemira. Aflate aparent departe de zonele aglomerate ale altor munţi mult mai renumiţi şi sufocaţi de noua specie hominis turisticus, aceste locuri îţi oferă bucurie şi mai ales linişte; trăiri unice şi amintiri nemuritoare.

V-am convins? Rucsacul în spinare!