E vremea țuicii

Țuica sau rachiul cum i se mai spune, este o băutură alcoolica naturală, produsă în gospodărie, la cazanul de facut țuică.

Cazanul de țuica este un sistem  moștenit din bătrâni. Este confecționat din cupru și format din mai multe piese componente: vasul în care se pun  fructele care au fost lăsate la fermentat, capacul cazanului,  butoiul de răcire cu apă sau cazelnița, țeava de trecere a aburilor din cazan în vasul de răcire și răcitorul, cel care transformă aburii de alcool în lichid, rezultând astfel produsul finit-țuica.

Funcționare

Pentru cei care nu au vazut cum functionează un astfel de cazan, o să vă explic pe scurt principiul de funcționare.

In  vasul de fierbere a fructelor se toarnă circa 8-10-12 găleți de fructe fermentate (in funcție de mărimea cazanului)  și  se monteaza capacul peste vasul de fierbere. Se mufează țeava  care iese din capacul cazanului și se introduce în răcitor, care  se află în vasul de răcire plin cu apă.

După  aceea, cu făină de grâu amestecată cu apă și făcută ca un fel de lipici, se lipeste gura vasului cazanului  pentru a nu răsufla și a nu se pierde aburii ce conțin alcoolul. La fel se procedează și la imbinările tevii.

Se face focul sub cazan și se lasă să fiarbă fructele. Când au ajuns la temperatura de fierbere, aburii incep să urce in capacul cazanului, trec prin țeava de răcire și ajung in  răcitorul aflat în vasul cu apă pentru răcire. Aburii fierbinți ajunși în răcitor, se transformă in lichid și se scurg pe țeavă într-un vas.

La inceputul fierberii, alcoolul obținut este foarte puternic (fruntea), se gustă cu o lingură deoarece o mică inghițitură te arde până în adâncul stomacului.

Cu cât curge mai mult, incepe să-și piardă din tărie și astfel se amestecă și se face țuica numai bună de băut. Unii oameni pun pe o bucatică de tifon câteva fruze verzi de măr și le așează pe pâlnia prin care se scurge lichidul în vas, asta pentru a da culoare și aromă mai deosebita.

Aproximativ 15 litri de țuica bună ies la un cazan, dar această cantitate diferă și în funcție de fructele folosite și de cât de alcoolică preferă fiecare să fie băutura. Daca sunt cirese sau prune, tuica va fi mai tare si mai aromată.

La noi in sat tot omul gospodar adună de vara si până toamna, toate fructele de prin grădină, pentru a le transforma in tuica. Chiar si strugurii rămași in urma extragerii  vinului, se pot face țuică (tescovină). Asadar, aproape orice fruct este bun pentru a face din el aceasta  bautură traditională.

Aceasta se ține în vase de lemn de dud, de la care în timp capătă o culoare aurie foarte frumoasă, asemănătoare coniacului.

Obiceiul  oamenilor de aici de la munte,  este ca atunci cand cineva te vizitează, acesta este rugat și servit cu un păhărel de țuică de aceia mai bună. Băutura este aleasă și in funcție de musafir bineînțeles, dacă musafirul este unul important, și gazda va scoate cea mai bună țuică pe care o are în casă, cu care să se poată lăuda.

Orice om de la oras apreciaza aceasta bautura mai mult decat una cumparata din magazine, deoarece aceasta este un produs natural și nu conține nimic dăunător în ea. Bineînteles că dacă este băută  in cantitate mai mult decat poti duce,  nu face bine.

Băută cu limită, la masă sau la muncă, chiar și doctorii spun, este ca un medicament.

Cei care produc cantități mai mari o pun în vânzare și câștigă bani frumoși cu care să poată cumpăra alte lucruri necesare acasă. (Ovidiu Achim)