Pașii părintelui Ștefan Erdeș prin Cireșoaia

In ziua de 7 octombrie a.c. pr. Ştefan Erdeş a trecut la cele veşnice. A murit în casa parohială din Bacău, „Sfântul Nicolae”, în urma unui infarct. Se pregătea în cameră să înceapă programul de duminică, atunci când Domnul l-a chemat la sine.

Ca unui membru al comunității noastre clopotele au sunat zile la rând anunțând plecarea părintelui spre cer. Vestea ne-a întristat foarte mult pentru că părintele Ștefan Erdeș a fost primul nostru paroh.

Abia împlinise 29 de ani când a venit pe data de 24 martie 1968 în parohia nou înființată de pe Valea Slănicului: Cireșoaia. Așadar, foarte tânăr, cu multă putere de muncă, bună voință dar mai  ales cu o amabilitate ieșită din comun.

In sfarsit Bunul Dumnezeu se indurase si ne trimisese un pastor care sa stea mereu cu noi. Era nevoie de acest pas deoarece numai duminica la ora 8 aveam o Sfanta Liturghie si mai venea un preot la vinerea I din luna sau cu ocazia vreunei inmormantari. Cand fostul decan de Bacau, Pr. Petru Andrei (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace) a venit sa-l instaleze pe Pr. Stefan ca paroh, ne-am adunat toti cu mic cu mare de parca ar fi fost hram. Fetele tuturor straluceau de bucurie fiindca visul nostru se implinise. Dupa Sfanta Liturghie concelebrata de mai multi preoti, toata lumea s-a strans in curtea vechii case dascalesti. S-a cantat “Multi Ani Traiasca” compus de Pr. Mihai Shuizan. Lumea a izbucnit in urale si a batut din palme, ba chiar s-a incins si o hora “ca intre coristi”. Era o bucurie de nedescris. Poate cel mai fericit era dl. dascal Carol Bertalan care fusese un fel de vicar pentru comunitatea noastra. Era de acum in varsta si intr-un fel il adoptase pe noul preot ca pe propriul copil, pe langa cei 11 pe care ii mai avea.

Au trecut 7 ani. 7 ani in care au fost si bune si rele, ani in care parintele nostru a lucrat cu mult zel si cu multa daruire. Prima data a reinoit casa dascaleasca, transformand-o intr-o parohie mare si frumoasa. In acele vremuri era foarte greu. Trebuia sa bati la multe usi pentru orice. De multe ori Pr. Stefan pleca cu trenul de noapte la Bucuresti pentru aprobari si se intorcea cat putea de repede. Lucrarea a inceput in luna iunie iar in octombrie parintele se muta in casa noua. Se intrecea lumea care mai de care sa munceasca. Nu conta varsta. Cel mai neobosit bineinteles era parintele care lucra cot la cot cu noi de dimineata pana seara. Era foarte dinamic, chiar simpla lui prezenta te umplea de energie.

Pe langa construirea casei parohiale, parintele a lucrat mult, mai ales cu sufletele noastre, cu copiii, cu corul. Avea un fel de a vorbi cu oamenii, ca fiecare credea ca e cel mai privilegiat, cel mai luat in seama. De Craciun facea pachete cadou pentru familiile nevoiase sau cu multi copii si nu numai odata il puteai vedea mergand in vizita la bolnavi.

A venit si ziua de 24 aprilie 1975. Parintele isi lua ramas bun. Pleca la Lespezi unde il astepta construirea unei biserici. Aici la noi misiunea fusese indeplinita. In “predica de ramas bun”, printre altele parintele a spus ca oriunde ar fi, o particica din inima fiintei sale va ramane la Ciresoaia. Daca la primitie era o zi cu soare, acum, in ton cu lacrimile noastre era si vremea. O ploaie marunta, mohorata cadea peste sat.

Asa cum a promis, Parintele s-a mai intors la noi pentru a ne fi alaturi la bine si… la rau. In 1982 si 1985 la inmormantarea “parintilor sai adoptivi”, Dl. Dascal Carol Bertalan si respectiv D-na Dascalita Zinca, cunoscuta de toata lumea ca Mamaia. Pe 13 iulie 1986, la prmitia Parintelui Viorel Ababei, prima liturghie in satul natal. Cine ii putea fi alaturi daca nu fostul “coleg de lopata” impreuna cu care a lucrat la constructia parohiei pe cand Pr. Viorel avea 8 ani?

La data de 8 martie 1987, Pr. Decan a fost prezent la instalarea ca paroh in comunitatea noastra a Parintelui Paulet Iosif. Atunci i-am cantat vechea doina cantata cu 10 de ani in urma Preasfintitului Anton Durcovici:

“Foaie verde, foaie lata,

De ce pleci dintre noi tata?

Si nimic nu ne mai spui,

De mai vii, mai vii? “

In 1997 a revenit la un eveniment trist. Moartea D-lui Dascal Carol C. Bertalan de care il legase o stransa prietenie. Era prietenul tuturor indiferent cine era, avea o vorbă bună pentru oricine, când vorbeai cu el deja simțeai că-ți fug toate problemele. Amintirea părintelui Ștefan Erdeș va rămâne vie în memoria colectivă iar spiritul său va dăinui.

Nu il vom uita niciodată si ne rugam Bunului Dumnezeu sa-i dea părintelui odihnă veșnică. Să se odihnească in pace, amin.
M.B.

Liturghia de pomenire a părintelui Ștefan Erdeș

Marți, 13 noiembrie 2012,  la inițiativa unor doamne cu suflet mare, s-a organizat prohodul de patruzeci de zile pentru fostul nostru paroh  pr. Erdeș Ștefan . La Sfânta Liturghie au participat cireșoieni care n-au uitat unde le sunt rădacinile, prezența lor oglindind viața pastorală a părintelui în parohia noastră.  Toți cei care l-au cunoscut au avut numai cuvinte frumoase la adresa părintelui , care l-a slujit pe Domnul cu bucurie și seninătate până în ultima zi fiind un exemplu pentru credincioși. Au apelat la rugăciunea lui smerită și puternică, au primit de la el Botezul, au făcut pregătire pentru Prima Sfântă Impărtășanie , alții au fost cununați de el.

Ii mulțumim Domnului pentru darul pe care ni l-a făcut în persoana părintelui Erdeș Ștefan. Ziua de acum, ca orice zi a vieții e o pregătire pentru veșnicie.  Noi mergem în Cer și nu spre niciunde. El s-a îndreptat  spre Cel care este Iubire și Lumină, Cuvânt și Viață.

Totodată ne rugăm ca Dumnezeu să-l primească în Cer cu sfinții săi , să se odihnească în pace. Amin.

 

Părintele Ştefan Erdeş, Lumină Vie

Sunt oameni  care sfinţesc  locuri, sunt oameni care ridică case, care formează conştiinţe şi umplu sufletele de bucurie duhovnicească, care numai dintr-o privire te alină, te vindecă de orice durere  şi-ţi dau puterea de a merge mai departe.
Toate aceste calităţi şi multe altele, cu mare dragoste şi măiestrie Dumnezeu le-a dăruit unui Părinte drag nouă celor din Cireşoaia, PR. ŞTEFAN ERDEŞ, de pioasă amintire.

Plecat la Domnul, a lăsat în mulţi dintre noi semnele Credinţei , Speranţei şi Dragostei! A fost ziditor de caractere,  de destine, de vocaţii. A fost un model,  prin felul în care Îl slujea pe Dumnezeu, prin modul de adresare şi abordare a fiecărui enoriaş. Avea pentru toţi un zâmbet sau o vorbă bună, avea o disponibilitate şi o caritate, rar întâlnite. Personal  îi voi păstra vie amintirea, deoarece pentru mine a fost Părinte spiritul, un mare Om şi un vrednic  lucrător în via Domnului.

Părintele Stefan a fost cu siguranţă har şi dar din partea Părintelui Ceresc, căruia îi mulţumim că ni l-a dăruit şi-l implorăm să-l fericească şi să-l primească în ceata aleşilor Săi.

Lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui!

Prof. dr. Violeta Apostu