Întâlnirea laicilor și voluntarilor – Adjudeni 2012

Pe data de 6 Mai a avut loc la Adjudeni cea de-a patra intâlnire a laicilor și voluntarilor ce sprijină activitatea Surorilor Providenței  din Iași, Adjudeni și Cireșoaia, prilej cu care a fost marcat și implinirea a 20 de ani de prezență a Congregației in comunitatea din Adjudeni. LA MULȚI ANI!

In mijlocul nostru a fost și Pr. Tiberiu de la Mănăstirea Carmelitană din Luncani, care a dezvoltat și explicat tema acestei intâlniri: ’’Responsabilitatea personală față de D-zeu și față de aproapele’’. Prezentarea a fost deschisă cu primul capitol din Biblie și anume că la inceput a fost’ ’Cuvântul’’ care vine de la D-zeu, continuând cu ’’creațiile’’ lui D-zeu. Deși omul a fost ultima creație din toate minunățiile pământului, el a fost creația supremă, făcut după chipul și asemănarea lui D-zeu, dovada este și faptul că stăpânește toate celelalte creații.

Dar omului i s-a dat și o ’’responsabilitate prin Botez’’; aceea de a fi un propovăduitor viu al credinței și pentru aceasta i s-a dat cel mai frumos dar „CUVÂNTUL”. Omul este singurul responsabil de a transmite învățătura și trăirile creștine indiferent de locul pe care il ocupa in societate, fie ca este laic sau persoana consactrată. Chiar și noi, laicii prin trăirile noastre creștine putem fi buni propovăduitori ai credinței prin exemplul pe care il arătăm in familie, comunitate și loc de muncă.

Pentru mine, ca participant, această întâlnire mi-a intărit increderea in importanța activității de voluntar in munca cu persoanele nevoiașe și in relația cu semenii. Cuvintele Pr. Tiberiu au scos in evidență faptul că: RESPONSABILITATEA FAȚĂ DE APROAPELE ESTE DE FAPT RESPONSABILITATAEA FAȚĂ DE DUMNEZEU. Aproapele, ca și mine este creația lui D-zeu; ceea ce ii fac aproapelui, bine sau rău de fapt ii fac lui D-zeu.

Pentru a intări aceste cuvinte să ne amintim de cuvintele Mântuitorului Isus în parabola Criteriile Judecății Finale: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei  mai mici, mie mi-ați făcut’’.

Si dacă Mântuitorul și-a dat viața pentru păcatele noastre, noi de ce nu am da măcar 5-10 minute din timpul nostru pentru a alina suferința sau a asculta oful cuiva? (Gabi I.)