Sărbătoarea Surorilor Providenței – Sf. Alois Scrosoppi

Am deosebita onoare şi plăcere de a prezenta astăzi identitatea şi activitatea “Surorilor Providenţei”, cu ocazia cinstirii Sf. Alois Scrosoppi.
Cine sunt cu adevărat Surorile Providenţei?
–    Persoane care întâi de toate au răspuns la chemarea lui Dumnezeu , lăsând în urmă totul: propria familie şi chiar propria ţară – Sr. Josephina;
–    Persoane care au descoperit sensul deplin al vieţii lor în dăruirea totală lui Dumnezeu şi aproapelui. În această dăruire surorile îl au ca model de viaţă pe Sf. Alois Scrosoppi, cel care a întemeiat ca şi congregaţie religioasă şi care înainte de muri în anul 1884 în Italia le-a lăsat un testament spiritual de nepreţuit:
“CARITATE, CARITATE, SALVAŢI SUFLETELE ŞI SALVAŢI-LE PRIN CARITATE”
Acest testament al Sf. Alois, le determină pe surori să se angajeze de-a lungul anilor până astăzi în trăirea vocaţiei lor. Nu ne este greu să înţelegem cum surorile pun în practică aceste cuvinţe ale Sf. Alois:
–    Prezenţa lor în mijlocul nostru şi tot ceea ce fac împreună cu noi şi pentru noi, ne vorbesc despre acea caritate adevărată şi concretă care se arată prin mici şi preţioase semne de iubire ;
–    Printre altele, un semn de caritate este acea activitate preţioasă pe care surorile o desfăşoară aici la Cireşoaia în Pârâul Bradului, la Centrul de zi, aşa zisa “Şcoală după şcoală”, unde un grup de copii din satul nostru au posibilitatea de a merge pe parcursul anului şcolar pentru a-şi face temele în linişte, pentru a se juca într-un mediu sănătos şi pentru a creşte cu acele valori umane şi creştine atât de importante în viaţa fiecărui om.
Despre experienţa mea la Centrul de zi: desfăşor o activitate din proprie
iniţiativă prin care îmi ofer timpul, talentul şi energia fără o recompensă financiară.
Aşadar fac voluntariat , e o dorinţă de a te simţi util şi apreciat, iar acest lucru îl împărtăşesc dumneavoastră astăzi şi tuturor celor care se pot implica să-şi ofere ajutorul.

Programul Centrului este: – după cursuri moment de joacă;
– prânz cald;
– ajutor la teme;
– o gustare mică la sfârşit.
Cu multă bucurie ţin să vă spun că există un grup de voluntari în satul nostru care colaborează cu surorile în spirit de familie, ceea ce înseamnă responsabilitate în răspândirea valorilor creştine, se implică spre ajutorarea comunităţii şi a copiilor cu probleme, cu spirit de încredere în Providenţa Divină.  De asemenea  salut prezenţa unor prieteni voluntari din Iaşi şi Adjudeni aici în Biserică, împreună cu surorile Providenţei , le mulţumesc că au acceptat să ne împărtăşească din experienţa lor.
Trebuie să spun că datorită Providenţei, Centrul poate funcţiona cu ajutorul binefăcătorilor locali şi din afară – Statul nu contribuie.
Să spunem nu, unei societăţi egoiste în care fiecare trăieşte pentru el şi să încercăm să adoptăm o atitudine pozitivă faţă de cel de lângă noi, indiferent de starea de sărăcie în care se află, şi să luptăm pentru promovarea binelui comun.
Fericita Tereza de Calcuta spunea:
“Nu ne stă în putere să facem lucruri uriaşe, ci lucruri mici cu iubire uriaşă!”

Le mulţumesc Surorilor că au acceptat să-şi trăiască vocaţia aici în comunitea noastră.