Eliza, Ciresoaia, Madrid – Ziua Mondială a Tineretului 2011

Şi totul a început printr-o propunere făcută din partea unei surori carmelitane. Erau 19 tineri în grup şi mai aveau nevoie de o singură persoană, eu bineînţeles am acceptat bucuroasă propunerea. După lungile pregătiri a sosit în sfârşit şi ziua plecării, adică 12 august, dornici de o nouă aventură ne-am luat bagajele şi am plecat spre necunoscut.

Ajunşi în Italia, am petrecut o noapte la Brescia, într-un sat numit Adro. Dimineaţa, după celebrarea Sf.Liturghii, plini de entuziasm şi de o nouă energie, ne-am continuat traseul.

După o lungă călătorie am ajuns în Madrid, o primă impresie mi-au făcut-o clădirile, arhitectura acestora… Într-una din cele 6 zile în care am stat în Spania, am vizitat oraşul Avila, unde s-a născut Sf.Tereza, acolo am fost doar tinerii din MEC(Mişcarea Ecleziastă Carmelitană), întrucât  Sf.Tereza a făcut parte din ordinul carmelitan. Am vizitat locul unde s-a născut, mănăstirea unde a activat timp de 20 de ani Sf.Tereza şi multe altele, impresionant a fost că toate acestea se aflau în interiorul unui imens zid de piatră.

Spre seară am avut parte de un concert inedit susţinut de coruri din întreaga lume, chiar dacă nu înţelegeam ceea ce spuneau dar ştiam sigur că toţi venisem cu un singur scop, acela de a-L lăuda pe Domnul.

La sfârşitul zilei ne-am întors acolo unde eram cazaţi, adică într-o sală de sport unde vieţuiam aprox. 300 de tineri. În toate acele zile în care am stat în Madrid, am avut un program foarte încărcat, ne trezeam dimineaţa pe la 6.30-7 şi ne mai întorceam seara la 23.Poate vă întrebaţi ce făceam în tot acest timp…Aveam cateheze zilnice împreună cu toţi românii, făcute de părintele Felix Roca. Aceste cateheze aveau scopul de a ne pregăti pentru întâlnirea cu Papa.

Mergând pe străzile Madridului, mereu în grup,  ne întâlneam şi cu alte grupuri de tineri din diferite ţări, era un sentiment foarte plăcut pentru că ne salutam ca şi cum ne-am cunoaşte, în metrou cântam împreuna şi strigam mereu „Esta es la juventud del Papa”, adică „Aceştia sunt tinerii Papei”. Cu o zi înainte de noaptea de veghe am avut deosebita ocazie de a participa la calea crucii alături de peste 1 milion de tineri însoţiţi de Papa. Chiar dacă am reuşit să-l văd doar pe un ecran pe Papa,  era o atmosferă incredibilă, iar emoţiile au fost aceleaşi ca şi când l-aş fi avut în faţă.
Mi-a plăcut foarte mult şi momentul de început, acela în care aşteptam să înceapă calea crucii, acest moment a durat aprox.  3-4 ore în care am cunoscut foarte mulţi tineri de diferite naţiuni. Lângă noi se afla un grup destul de numeros de tineri din Andola cu tobe si alte instrumente gălăgioase şi am dansat împreună cu ei dansuri tradiţionale, dacă nu ne deosebea culoarea pielii, simţeam că eram şi eu una de-a lor. A fost extraordinar de plăcut să cunosc şi alte obiceiuri, în tot acest timp am fost stropiţi cu apă de către voluntari pentru a ne răcorii, la un moment dat storceam tricourile…atât de uzi eram…

Ziua mult aşteptată sosi, acea zi în care plecam spre aeroportul Cuatro Vientos din Marid pentru a ne întâlni cu Papa. După ce am luat prânzul, ne-am echipat cu saci de dormit, izoterme si tot ce trebuia şi am plecat plini de entuziasm toţi spre aceeaşi destinaţie. Am întâmpinat multe dificultăţi în drum spre aeroport, am mers cam o ora cu metroul, şi mai bine de o oră pe un câmp sub soare cu genţile în spate. Erau foarte mulţi tineri, căldura ne epuiza şi ultimul gram de energie iar de această dată treceau maşinile de pompieri şi ne stropeau cu furtunile cu apă pentru a ne mai răcori.
Organizarea nu a fost chiar la înălţimea evenimentului pentru că foarte mulţi tineri, printre care şi noi, nu am reuşit să intrăm în aeroport cu toate că eram repartizaţi pe zone, fiecare ţară avea locul ei. Am rămas până la urmă pe câmp, unde ne-am petrecut noaptea. Din nefericire vremea nu prea a ţinut cu noi, a plouat, a bătut foarte tare vântul, dar după ce s-a liniştit a fost foarte frumos.

Aceste lucruri au intensificat şi mai mult atmosfera şi te făcea să trăieşti evenimentul la cote maxime,să simţi cu adevărat că te sacrifici pentru a fi mai aproape de Isus.

A doua zi dimineaţă, Duminică, Sf.Liturghie  făcută de Papa a fost la ora 11 şi după, ne-am îndreptat toţi spre autocare plini de energie pozitivă şi înţelepciune. În drum spre autocare, am trecut şi prin oraş, bineînteles că era extrem de cald iar oamenii care vroiau sa faca şi ei un bine, să contribuie cu ceva la această manifestare aruncau cu apă de la balcon, a fost un gest foarte drăguţ. La un moment dat erau doi oameni care scosese duşul pe fereastră şi ne stropeau.

Duminică după amiază am plecat din Madrid spre casă, dar bineînţeles că ultima oprire nu a fost acasă. Şoferii noştri nu mai aveau voie să conducă timp de 9 ore iar noi, am profitat din plin de această ocazie şi ne-am oprit în Franţa la Cannes pe litoral, după ce am făcut baie în Marea Mediteraneană, ne-am bronzat, ne-am distrat, înainte de a pleca am fost într-o capelă din Cannes pentru a celebra Sf.Liturghie şi după, cu părere de rău că plecăm acasă,  ne-am urcat în autocar continuându-ne traseul. Ajunşi în Italia, am petrecut din nou o noapte la Adro iar dimineaţa am plecat spre casă plini de energie pozitivă şi multe amintiri frumoase alături de noii prieteni.

Această experientă cu siguranţă nu o voi uita niciodată mai ales că a fost făcută împreună cu nişte tineri extraordinari şi deosebiţi. Cu siguranţă peste 3 ani vom merge la Rio de Janeiro unde va fi următoarea  Zi Mondială a Tineretului, abia aştept să vă povestesc cum va fi şi acolo pentru că nu pot rata atmosfera trăită în preajma Papei. (Eliza Mititelu)