Neajunsurile iernii

Încă un an în care Crăciunul şi sărbătorile iernii ne bat la uşă.Ce repede trece timpul! Parcă mai ieri  sezonul estival îşi etala deliciile, încântându-i pe muritori. Azi, însă, iarna s-a instalat şi ameninţă, fioroasă cum e, să nu plece prea curând, înspăimântându-ne cu asprimea ei. Se reiterează aceleaşi obiceiuri milenare, păstrate cu sfinţenie – totul transformându-se într-un fel  de obişnuinţă, pură repetiţie. Nimic nou!

Nici în cartierul cireşilor nu e nimic nou. Acelaşi peisaj monoton de iarnă, case acoperite de zăpadă cu greutate ca de plumb – doar fumul demonstrează că viaţa e acolo şi palpită ca o scânteie  gata să explodeze într-o flacără. Zăpada, mantia sclipitoare a iernii, ameninţă să nu se topească prea curând, iar gerul e straşnic, vrea să pună stăpânire pe bieţii muritori atât de supuşi vremurilor nefavorabile. N-avem de ales; ca sublime trestii ce suntem (relativã chestiune) ne aflăm în bătaia vântului sau, mai bine zis, în ghearele ascuţite ale gerului şi iernii. Parcă sărbătorile vin să mai îndulcească, oarecum, această încrâncenată bătălie (în care muritorul n-are sorţi de izbândă oricâte cojoace şi-ar lua). Un sentiment de nimicnicie îl încearcă în momentul în care se gândeşte că are o şansă la mântuire, că nu a fost lăsat de izbelişte în faţa vremurilor.

Sample ImageMonotonia din cartier e oarecum tulburată de reîntoarcerea celor plecaţi spre făgaşe promiţătoare. Aceştia revin în ţară, demult şi fără regret lăsată în urmă, pentru a se reuni cu cei sortiţi traiului pauper, aceia care au avut eroismul să rămână intr-o tară lipsită de viitor in definitiv. Doar ei mai aduc oarece schimbări in peisajul iernatic şi dezolant al cartierului său, cel putin, aşa au impresia.Schimbări fortuite sau nu, oricum temporare si lipsite de temei. Imi place să conversez cu o astfel de persoană reintoarsă de pe meleaguri mai fructuoase decât cele mioritice, pentru că ea crede, cu naivitate, aş spune, că poate să aducă modificări esenţiale in ordinea ancestrală şi prestabilită a lucrurilor de aici, impunând familiei să se comporte ca veritabilă celulă a societăţii occidentale. Persoana în cauză uită un lucru esenţial – acela că mentalitătile odată imprimate şi impământenite nu se pot inlocui. Deci activitate futilă!

Anul acesta încă un eveniment notabil şi foarte important tulbură monotonia cartierului cireşilor (ingheţaţi) – un nou preot a preluat păstorirea, spirituală fireşte, a comunităţii. Avem un alt punct de reper de acum inainte – un părinte tânăr care, cu certitudine, va continua ceea ce părintele Petru Beşleagă a inceput, cu atâta dăruire, in comunitatea noastră – înălţarea spirituală, morală şi culturală (predicile Sfintiei sale au constituit intotdeauna, cel putin pentru mine, adevarate surse de inspiraţie şi revelaţie datorită inserţiilor literare ingenios ataşate discursului religios).

Să revenim la neajunsurile provocate de iarnă – destule şi niciodată compensate. Ce-mi mai place să urmăresc forfota neincetată a persoanelor inaintea sărbătorilor, fiecare incercând să-şi asigure belşug! In magazine e aglomeraţie mare, lucru oarecum nefiresc pentru că în majoritatea timpului acestea, cu toată poleiala lor, sunt goale şi vizitate doar de câte un rătăcit care, din lipsă de timp, a considerat că este necesar să colinde magazinele. E de mirare, cel puţin pentru mine, cum se poate cumpăra atât de mult! Impodobitul  caselor este o altă activitate specifică iernii. Fiecare locuitor al cartierului incearcă să-şi intreacă vecinul cu diferite luminiţe şi podoabe cât se poate de ingenioase că doar Crăciunul e doar o singură dată pe an! Din beculeţele acelea multicolore care ornează atât case cât şi brazi răzbate o melodie care s-ar dori a fi cristalină, dar ascultată la infinit sau până un binevoitor se gândeşte s-o intrerupă, devine o veritabilă sursă de iritare, parcă iţi zgârâie cineva creierul. In fine!

Cam ăsta ar fi inventarul neajunsurilor cauzate de iarnă! Ce aduce de nepreţuit iarna, tocmai de asta fiind deosebită şi unică printre celelalte anotimpuri, e magia şi lumina sărbătorilor, colindele, brazii impodobiţi cadouri, promisiuni şi bucurii. Parcă tot ce-i rău nu are putere asupra noastră şi devenim mai buni datorită acestui eveniment important care se petrece iarna – naşterea lui Isus. Deci, pe lângă neajunsuri iarna  aduce şi incomensurabila bucurie. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ea şi să trăim prin ea un fel de catharsis.

de Rozina i.