Puterea de vindecare a rugăciunii

Alexis Carrel, scriitor celebru si om de stiinta a ajuns la concluzia ca numai rugaciunea este aceea care poate favoriza vindecari miraculoase. Foarte putini se roaga si, mai ales, foarte putini se roaga cu adevarat. In general, rugaciunea este un strigat de durere care cere ajutor. Uneori, insa ea devine o contemplatie senina a principiului iminent si transcendent al lucrurilor. Departe de a fi o recitare mecanica de formule, adevarata rugaciune este transfuzie de viata divina in sufletul credinciosului, o absorbtie a constiintei acestuia in Dumnezeu.

Un om simplu, indiferent de gradul lui de inteligenta, il poate simti pe Dumnezeu tot atat de bine cum simte caldura soarelui sau parfumul florilor. Dar acest Dumnezeu, atat de accesibil celui care-l iubeste, se ascunde de celui ce nu stie a simti si a iubi, ci doar cunoaste si intelege.

Pentru a te ruga, nu ai nevoie decat de a face un efort de a tinde spre Dumnezeu. Acest efort trebuie sa fie mai mult afectiv decat intelectual. Scurta sau lunga, cu voce tare sau mentala, rugaciunea trebuie sa fie asemenea unei conversatii intre copil si tatal sau. Ne prezentam in fata lui Dumnezeu asa cum suntem. Te rogi in masura in care iubesti cu toata fiinta ta. Forma rugaciunii variaza de la cuvinte simple, spuse de taran in fata Rastignitului de la rascrucea drumurilor, pana la maretia coralelor si liturghiilor solemne.

Stapanul lumii accepta si cele mai smerite cuvinte de lauda ca si cele mai frumoase invocatii. Cel ce se roaga sa fie vindecat de o boala organica poate ramane mai departe bolnav; in schimb, daca s-a rugat serios, trece printr-o transformare morala. Aceasta se caracterizeaza prin perseverenta in indeplinirea sarcinilor, printr-un simt al datoriei si al raspunderii, prin mai putine caderi in pacat si printr-o anumita bunatate si generozitate fata de altii.

Incetul cu incetul rugaciunea inteleasa in acest fel produce in suflet calm, liniste interioara, armonie intre activitatea nervoasa si activitatea morala, o putere mai mare de a suporta incercarile vietii: saracia, boala si moartea. Echilibrul cauzat de rugaciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav. Rugaciunea marcheaza pe credinciosii sai cu o caracteristica particulara: castitatea in privire, calm in atitudine, bucurie senina in expresie, curaj in conduita, etc. Contactul cu Dumnezeu imprima in sufletul omului o pace care apoi radiaza din el si difuzeaza pretutindeni.

In rezumat, simtul sacrului reprezinta in raport cu alte activitati ale spiritului, o importanta deosebita. El ne pune in comuniune cu imensitatea misterioasa a lumii spirituale. Prin rugaciune omul merge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om. Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de hrana si oxigen.

sursa: Formula As