O FAMILIE BINECUVÂNTATĂ – Episodul 6: Scrisori (1)

Iasi, 21.01.1969
Stimata Mama,

Sa nu credeti ca acest nume pe care Vi-l adresez este lipsit de sinceritate si de sens. Nu. In preajma Matale si a Domnului Bertalan m-am simtit totdeauna inconjurat si edificat de atmosfera unor parinti ideali, condusi mai mult de credinta decat de interes. De aceea, Va scriu aceste randuri cu toata stima.

Despre Doamna Bertalan am auzit – spre mai marea mea edificare – numai lucruri bune. E clar ca bunul Dumnezeu si Maica Preacurata va favorizat intr-un mod special cu harurile si binecuvantarile Sale. Lui sa-I fie deci toata cinstea si lauda!

In treacat fie spus, avand niste urechi destul de sanatoase, am auzit tocmai aci pe dealul Copoului, la Seminar, niste gemete, niste suspine care porneau dintr-o inima de mama mahnita, care dupa directia vantului, veneau dinspre Slanic-Moldova, mai precis dinspre Satul Biserica. Receptionand aceste suspine cu urechile mele – care dupa cum spuneam sunt cam fine – mi s-au parut cam cunoscute, ca si cum le-asi mai fi auzit candva. Intr-adevar, apartin Doamnei Bertalan!

M-am intrebat pentru ce suspina aceasta Mama? Oare iarna este prea friguroasa si tremura de frig? Mi-am zis ca nu poate fi aceasta cauza suspinelor ei, deoarece padurea e aproape. Atunci de ce geme? N-are ce manca? Dar parca o vad facand pomana si altora din ceea ce are. Mai ales ca si parintelui paroh i-a facut o surpriza placuta cu acel tort luminat de stralucirea -mistica- a celor treizeci de lumanari. Atunci de ce stropii de roua i se preling pe fata-i materna?

Indata mi-a venit ideea! Am descoperit de fapt vechea durere: Anca!

Si acum iarasi ma intreb: oare Doamna Bertalan nu mai are credinta in Dumnezeu? Desigur ca are, si inca o credinta vrednica de imitat si de invidiat. Atunci de ce din ochii ei prelinge o suvita de apa cristalina? De ce se lasa molipsita de atmosfera tristetii? Doamna! Oare nu stiti ca viata cealalta e viata Bucuriei? Oare nu stiti ca in casa lui Dumnezeu e pururi Veselie si Bucurie? Oare nu stiti ca Anca se bucura de insasi Bucuria Ingerilor? Atunci de ce sunteti trista? N-o mai iubiti pe Anca? Daca da, de ce o doriti pe acest pamant, si nu o lasati in cerul bucuriei sale? Cea mai mare bucurie si iubire pe care i-o puteti face Inimii Preasfinte a lui Isus si de aceea Ancai, e sa va bucurati impreuna cu ea. Asa ne spune sfantul Pavel: „Bucurati-va si inca odata va zic, bucurati-va.”(Scrisoarea catre Filipeni 4, 4-6).

Tristetea nu-i buna la nimic, mai ales pentru Matale. Ea scurteaza zilele omului, pe cand bucuria este semnul sperantei noastre in Viata Vesnica.

Doamna! Nu uitati de sfanta Tereza a Pruncului Isus. Ea avea totdeauna o fata vesela, o inima dispusa si plina de veselie. Si de ce? Pentru ca stia si credea ca orice i s-ar intampla Dumnezeu va ramane Tatal ei. Si inca ce Tata! Niciodata nu s-a auzit sa-si fi parasit vreodata copiii sai, chiar si atunci cand acestia nu intelegeau comportarea Lui fata de ei.

De aceea, va rog ca un copil al aceluiasi Tata, pentru bucuria lui Isus, pentru fericirea si mangaierea familiei Matale, NU mai fiti trista! Matale trebuie sa fii mama ideala pana la urma. Insa o mama trista este o trista mama, adica nu-i asa cum o voieste Dumnezeu, sotul si copiii.

Prin urmare, Doamna Bertalan comportati-va astfel incat urechile mele sa nu mai auda suspin ci un ras sanatos si continuu care sa ma dispuna si pe mine la veselie. Nu uitati ca si mie trebuie sa-mi dati un exemplu bun. Cum? Bucurandu-va, impreuna cu toata familia in Isus si in Maica noastra preasfanta.

Pr. Eduard

Iasi, 14.10.1972
Stimate Domnule Dascal,

Ieri, sosind de la Bucuresti am gasit pe birou un teanc de telegrame si de scrisori. Printre cele multe am dat si peste aceea trimisa de familia Bertalan. Am citit-o cu multa placere. Va multumesc foarte frumos pentru felicitarile sincere pe care mi le-ati adresat si mai ales pentru rugaciunile pe care le ridicati spre cer pentru binecuvantarea sufletului meu. Ma gandesc cu veneratie la familia Dumneavoastra si mai ales la Doamna Bertalan de la care am invatat multe lucruri bune. Sa stiti ca credinta Dumneavoastra mi-a facut multe daruri sufletesti. In preajma familiei Bertalan am invatat multe lucruri frumoase si cucernice, chiar ca preot. Dumnezeu, in bunatatea Sa nemarginita, seamana in calea noastra, a preotilor, persoane pilduitoare in ale religiei, persoane care ne ajuta in a fi buni si care sa ne dea, prin pilda lor, noua preotilor, un nou impuls de a deveni mai evlaviosi, mai buni. Multumesc sfintei Providente pentru marele har pe care mi l-a dat de a fi intalnit in viata si de a fi convietuit in preajma unor astfel de persoane… Il rog sa ma invredniceasca si pe mai departe de un astfel de har.

Cum va merge cu sanatatea? Doamna Bertalan se simte bine? Sper ca chiar in mijlocul greutatilor inerente varstei sa va pastrati increderea in bunul nostru Tata ceresc si calmul sufletesc, liniste care insoteste ca umbra pe cei ce cred si-si pun toata speranta in acela care ne iubeste mai ales atunci cand e nevoit sa ne incerce marinimia sufleteasca prin crucile de fiecare zi. Esential e sa nu ne ducem Crucea singuri: impreuna cu Isus si Neprihanita este incomparabil mai usor si mai meritoriu.

Eu locuiesc aci in umbra milostivirilor ceresti. Toata ziua ar trebui sa stau cu potirul Sangelui Mantuitorului in mana spe a-I multumi! Acum, ce-i drept, pe umerii mei apasa mult mai multa raspundere decat in anii trecuti. Va spun acest lucru pentru ca sa nu incetati a Va ruga pentru mine si pt. Seminar.
Cu respect, Pr. Eduard Ferent

---

episodul 1 | episodul 2 | episodul 3 | episodul 4 | episodul 5 | episodul 6 | episodul 7