Prima duminica dupa Craciun este o sarbatoare la fel de importanta, Sf. Familie: Isus, Maria si Iosif. O familie care este exemplu de mii de ani pentru intreaga omenire. Despre o alta familie despre care trebuie sa vorbim si care a trait cu multa demnitate si responsabilitate in Ciresoaia este a d-lui dascal Carol Bertalan si sotia sa Zinca. Tataia si Mamaia, cum ii cunostea toata lumea.
De la stanga la dreapta:(sus) Carol Bertalan, pr. Erdes, pr. Petru Andrei, pr. Gheorghe Patrascu, Zinca Bertalan, dascal Ioja Lengen; (jos) pr. Anton Budau, pr. Ioan Jicmon.
Amandoi veneau din familii numeroase. S-au casatorit in anul 1927, luna februarie. Au avut 11 copii: sase baieti si cinci fete. Au 38 de nepoti si o multime de stranepoti.
S-au cununat in biserica din lemn (unde este azi casa parohiala), care le-a fost si locuinta o bucata de timp. Locuinta avea trei camere dintre care una era rezervata preotilor care erau nevoiti sa-si petreaca noaptea aici, neavand mijloace de transport catre parohiile lor.
Tataia era un barbat de inaltime mijlocie, par negru, ochi caprui, imbracat mai intodeauna la patru ace. Venea dintr-o familie care la vremea aceea era mult mai civilizata pentru mediul in care traia. Tatal dansului era invatator.
Meseria de baza a d-lui dascal era cea pe care a avut-o si Sf. Iosif: facea mobila, tamplarie si roti de caruta, indeletnicire care au urmat-o si baietii sai. Dar mai mult decat oricat, Carol profesa cu sfintenie „meseria” care ocupa locul primordial in viata sa: dascalia. Avand un caracter integru a cautat ca tot ce facea in slujba bisericii sa fie bine facut. A pregatit sute de copii pentru Prima Sfanta Impartasanie si Mir. In lipsa unui preot, el era cel care ii pregatea pe tineri pentru casatorie. Un cor ca in parohia Sf. Ana mai rar in Moldova. De hram, oamenii veneau de departe pentru a asculta cantecele pregatite.
Casa veche dascaleasca. Azi pe acest loc este construita casa parohiala.
In anii ’30-’40 a pregatit multe piese de teatru avand substrat religios si nu numai, care se jucau in salonul de langa biserica (azi Casa Tineretului). D-l dascal era regizor, scenograf si costumier.
Au fost si vremuri de restrictie in timpul razboiului. Tara era ocupata de rusi, astfel ca satenii erau nevoiti sa se refugieze pe dealuri si sa doarma prin odai, nu numai odata, „colegi de dormitor” fiind oile sau vitele ciobanilor.
Ne aducem aminte de perioada in care, familia d-lui dascal era insotita de un barbat imbracat in zdrente ce ducea o vaca de funie. Era pr. Martin Burca care era urmarit pentru ca era preot. Parintele facea parte atunci din familie, mancand din acelasi blid si muncind alaturi de Bertalani.
episodul 1 | episodul 2 | episodul 3 | episodul 4 | episodul 5 | episodul 6 | episodul 7
Leave a comment