Inca de la inceputuri, ciresoienii se ocupau cu cioplitul in piatra gratie resurselor oferite de muntii din imprejurimi. Calcarul intarit, cu diferite nuante dinspre galben pal spre maroniu inchis este foarte cautat datorita numeroaselor facilitati pe care le ofera: rezistenta, aspect placut, durabilitate, s.a. El a stat la baza statiunii Slanic Moldova, nu numai la consolidarea cladirilor dar si la infrumusetarea lor, placajul din piatra de calcar oferind un aspect deosebit, aparte. Cazinoul, complexul Cerdac, Mofeta de la izvoare, sunt doar cateva exemple. Biserica din Ciresoaia este construita din piatra, reprezentand o adevarata bijuterie arhitecturala cu rezonanta. Tot din piatra a fost ridicat si Monumentul Eroilor de pe Magura, bineinteles de mestesugarii ciresoieni. Si exemplele pot continua.
O AFACERE BANOASA DAR DEOSEBIT DE GREA
Dupa Revolutie, cooperativele de stat au disparut. Cei ce lucrau in cariera s-au trezit dintr-odata pe drumuri. Unii s-au reprofilat luand drumul fabricilor din Targu Ocna sau Onesti, altii, foarte putini de altfel, au ramas la aceeasi mana: prelucrarea pietrei. Dezavantajele erau numeroase: una dintre ele era ca puteai lucra doar vara, in anotimpul rece fiind imposibil de muncit cu piatra. Astfel ca iarna traiai din provizii. Printre pietrari circula si o vorba: „Vara vultur, iarna cioara.” Un alt impediment era ca trebuia sa te descurci singur. Tu munceai, tu negociai, tu vindeai, tu montai. „Aproape de fiecare data luam teapa,” imi spune vesel Anton. „Cand mergeai sa montezi la un patron, in primele zile te trata ca pe un boier, apoi incet, incet, incepea sa fie din ce in ce mai indiferent si pretentios. In final se tiganea pentru ultimul ban.”
Pe masura ce piatra este cautata se inmultesc si meseriasii cioplitori. Cei mai tineri au chiar si 12 ani. Copilaria le este straina. De dimineata pana-n seara muncesc cot la cot cu colegii lor mai in varsta. Valentin subliniaza: „Scoala nu prea le place si vor bani cu ce sa mearga sambata sau duminica la discoteca sau sa-si cumpere haine. Daca sunt harnici pot castiga foarte mult.”
Daca ne luam dupa spusele lui Florin, jumatate de sat se ocupa cu piatra. Ii vezi in fiecare dimineata indreptandu-se spre cariera sau prelucrand piatra pe uliti sau in curti. Ziua incepe si se termina cu lovituri de ciocan sacadate. Fiecare aschie de piatra inseamna un banut, pretios, muncit.
La mare cautare este placajul in forme regulate sau neregulate. Pietrele de moara sunt foarte scumpe dar iau mult timp si meserie. In varful topului stau crucile, insa aici trebuie sa fii un adevarat maestru.
Iata orientativ care sunt preturile:
Placaj simplu……………..8-10 lei mp;
Placaj indreptat………….15-20 lei mp;
Copertina………………….45-50 lei ml;
Cruce funerara………….1000- 1500 lei buc.(in functie de marime);
Piatra de moara…………400 – 800 lei buc.(in functie de marime);
Manopera montat placaj-50 lei mp,
O ZI IN CARIERA
Pana in cariera, din sat sunt 3 km. In general se merge pe jos. Daca prinzi vreo caruta e bine, daca nu putina miscare nu strica niciodata, mai ales la startul unei noi zi de munca. „Pe drum vorbim despre ce-am facut aseara, despre ce am vazut la televizor si despre ce avem de facut” imi spune Stefan.”Daca pleci pe la 7:30 la 8:30 esti in paine.”
Cand ajungi in cariera ramai surprins sa vezi ce agitatie este. Unii au venit cu carute pentru a cara moloanele, altii sapa de zor pentru a descoperi stancile ce urmeaza a fi despicate. Unui pietrar nu-i lipseste spitul, dalta si ciocanul. In cariera mai ai nevoie de tarnacop, lopata,ranga si baros. Se munceste ca la ocna. Nimeni nu te impinge de la spate dar fiecare a invatat ca „timpul costa bani.” Cand se desprinde un bolovan mai mare se aud strigate de atentionare :”Caaaaadeeee !!!, La o paaaaarteeeee !!! Fereeeeeaaaaa !!!”
Nu toata piatra e buna. Trebuie sa o cauti cu atentie. Daca e de nuanta tare sau nu are „vantul” bun nu ai ce face cu ea. Dupa ce ma incumet sa dau cateva lovituri de baros, realizez cu resemnare ca nu sunt facut pentru asa ceva si daca as munci o zi intreaga, pe fruntea mea ar scrie „finish”.
Seara, fiecare isi pune sculele in locuri ascunse, numai de ei stiute. Mai sunt unii care au prostul obicei de a-si insusi lucruri ce nu le apartine. Si piatra prelucrata este lasata peste noapte in cariera. Cand cantitatile sunt mai mari, pietrarii pun un paznic.
Hotii de pietre si scule sunt greu de starpit. Ei aleg zile si ore cand cariera este pustie. De exemplu, o ora ideala pentru furat piatra e 4, duminica dimineata. Sculele se fura mai usor. Daca vii dimineata pe intuneric nu te vede nimeni. „Mie mi-au furat sculele de 3 ori. Dimineata cand urc la deal si vad frunzele prin padure rascolite stiu ca au dat hotii o raita pe aici.” imi spune furios Victor. „Dar piatra? Cum poate sa-ti fure piatra? De unde ai sti care e a ta? Toata e la fel.” il intreb curios. Victor ma lamureste: „Asa ti se pare tie. Orice meserias isi cunoaste mana. Fiecare isi stie marfa pe care a facut-o. Dar la cata piatra este… e greu sa ti-o mai recuperezi.”
Paul Bertalan
Be the first to comment on "Cireșoaia, patria pietrei"