Excursie la Sinaia

Sinaia este una dintre cele mai frumoase statiuni montane din Romania. Aflata intr-un peisaj mirific oferit de maretia muntilor Bucegi, statiunea prezinta numeroase puncte turistice de atractie. Bineinteles, pe primul loc se afla castelul regal Peles care aduce anual zeci de mii de vizitatori. De asemenea, varful Caraiman, monumentele naturii: Babele si Sfinxul, prezinta un viu interes pentru iubitorii de drumetii din intreaga tara.
Excursia organizata de parintele paroh, Petru Besleaga „a prins bine” celor 40 de tineri ciresoieni, membri ai corului bisericesc. Trei zile de relaxare, trei zile de reconformare fizica dar si spirituala. Linistea si rugaciunea s-au imbinat fericit cu jocurile si cantecele specifice varstei. Doar 4 din cei 40 au cutezat sa infrunte varful Caraiman aflat la o altitudine de 2390 m. „Nu mai sunt cuvinte spre a te lauda, Doamne!” a izbucnit unul dintre ei coplesit de incredibilul peisaj. La intoarcere parintele ne-a promis ca vom reveni la Sinaia si vom sta o saptamana. „Atunci vom urca cu totii!” a spus sfintia sa.

Iata in continuare cateva impresii de calatorie scrise in timpul sejurului nostru de cativa dintre tineri:
„Salut, sunt Alina si vreau sa va povestesc putin despre ce se intampla aici. S-a facut ora 23:20, este sambata si sunt foarte obosita. Ieri am tras o fuga pana la Poiana Brasov si a fost foarte frumos. Am stat acolo 3 ore, timp in care cei mai multi dintre noi ne-am plimbat cu barcile pe lacul din centrul statiunii. La Sinaia am ajuns la 17:30 si nu prea aveam ce face ca am mers mult cu autocarul. Peste toate astea nici nu am putut dormi din cauza locului strain. Apoi sambata am fost la Castelul Peles. La intoarcere am vrut sa ma odihnesc dar nu am putut. Oricum nu mai conteaza somnul, noi sa fim fericiti. Maine vom pleca spre casa si ne pare rau pentru ca am fi vrut sa mai stam macar doua zile.”

„Sunt Ancuta si vreau sa va impartasesc si eu cateva din impresiile mele despre „Sinaia”. Acum (ora 2), este o noapte formidabila si ma simt extraordinar. Aproape ca nu pot sa definesc in cuvinte ceea ce simt. Imi place aici, imi plac vecinii mei de camera care abia acuma imi dau seama ce baieti extraordinari sunt. Azi am fost la Peles unde am admirat impunatoarele camere regale. Am asistat si la un concert de chitara formidabil intr-o sala de teatru care avea peste 36 de scaune. Mi-a placut si expotitia de arme precum si dormitorul si camera „din aur”. Grupul care a plecat pe muntele Caraiman a ramas profund impresionat de frumusetea specifica acelei zone. Pe fetele lor se citeste oboseala dar nimic nu mai are importanta atunci cand iti doresti ceva cu adevarat. Un vis frumos, care a devenit realitate:Sinaia 2003.”

„Sunt Iosif. Nu o sa va povestesc nici cum a fost drumul nici cum a fost la vila. O pot face altii. Am ramas incantat de muntii Bucegi. Erau de necreazut. Doar cine a urcat pe Caraiman sau cel putin a trecut prin Busteni ma poate intelege. Eu am fost acolo sus. Mai aproape de cer, cu mult deasupra oamenilor. Nu cred ca sunt cuvinte spre a-mi exprima bucuria nemarginita pe care am trait-o. Daca cineva mi-ar fi spus cu o zi inainte unde voi ajunge nu-l credeam. De fapt nu credeam ca in toata viata mea voi vedea asa minune. Nu stiu ce as putea sa mai spun. Sunt profund impresionat.”

„Salut, numele meu e Cristina. La inceput as vrea sa spun cateva cuvinte despre festivalul Sinaia 2003. Nu a fost organizat nici de primarie nici de prefectura. Nu va speriati. Cu o chitara si cativa tineri talentati se poate face asa ceva si intr-o simpla camera a unei vile. A fost minunat. Printre concurenti i-am recunoscut pe „Costi Ionita”, „Angel”, „Ana Maria” sau „Phoenix”. Castigatorul a fost o surpriza… „Supermarket” cu „Te iubesc”. Surpriza a fost ca „Supermarket” eram eu cu sora mea. Apoi, a doua zi am urcat pe Caraiman. Nu am ce descrie pentru ca totul a fost fascinant. Atat pot spune ca ne-am distrat si sper ca voi mai avea ocazia sa mai merg. Nu credeam niciodata ca voi urca. Nu te saturi de privit muntii, crestele, stancile, prapastiile ce par fara fund. Nu voi uita niciodata aceasta zi. Am trait clipe pe care daca as fi ramas cu ceilalti nu le-as fi trait. Nu simteam vantul, pericolul, efortul care parea inuman uneori. Le multumesc celor care m-au luat cu ei. IUBESC NATURA SI PE CEI CARE O IUBESC.”

Cum era si normal, la liturghia solemna de duminica cei care au cantat am fost noi. La fel si in autocar, pe drumul de intoarcere. Si parca versurile cantate cu cea mai mare inflacarare au fost:”S-aducem Domnului slava, slava si cinste!„